Cașin- marcă identitară locală și regională

Seară de decembrie cu lumini pâlpâinde clipind în farmecul orașului… După o zi în care cauți să împaci toate grijile, răbdarea „este un atribut care de multe ori ne lipsește” și în această seară ne provoacă la multe mărturisiri. Unde? La sediul Asociației  de Tineret ”Onestin”. Acolo, periodic, doamna Mihaela Bereș (bibliotecară la Școala Gimnazială ”Emil Racoviță” din Onești), coordonează  o inedită  activitate culturală,  numită  ”Comunitatea oamenilor activi din Onești și din împrejurimi”. În seara de 11 decembrie a fost invitatul acestei activități un împătimit iubitor de etnografie și artă populară, Constantin Tudose din Cașin. De altfel afișul  acestei manifestări este lămuritor. Om al locului, autorul  de cărți și proiecte culturale C. Tudose, promovează neîncetat și la nivel înalt  valorile de ordin spiritual ale locurilor natale.

Aici am întâlnit  pe  învățătoarea Simona – Elena  Andrei (de la Școala Gimnazială ”Emil Racoviță”) dar și pe împătimitul pictor Neculai Grădinaru (ce a lucrat la troițe aflate în jurul Oneștiului și care are o deosebită înclinație spre  peisaje și naturi statice) precum și reprezentanți ai mai multor generații, dornici de a afla lucruri noi.  „Încerc să ies cât mai mult din zona de confort și să fructific cât mai tare gustul pentru literatură, să-mi găsesc pasiunile”. Acestea au fost cuvintele cu care am făcut cunoștință la plăcuta întâlnire cu liceanul Florinel Neagu de la Colegiul Național „Grigore Moisil”, olimpic național la Informatică aplicată. I-a răspuns  însoțitorul în multe  fapte și demersuri al lui Constantin Tudose, inginerul Gheorghe Costea, care a menționat: „dacă reușești să ai ca hobby lecturile literare, acestea te ajută cel mai mult!”  Aflăm că Florinel Neagu se delectează și cu titlurile unor opere istorice, iar pentru creșterea abilităților și a experienței în domeniul informaticii repară calculatoare. Savuros, Constantin Tudose completează replicile dintre cei doi anticipând și faptul că va fi „o seară a gândurilor clare”. Cu entuziasmul tinerilor, Florinel Neagu a plusat, declarând: „fiecare dintre noi suntem unici și vedem lucrurile din perspective diferite!”.

Așa învățăm multe lucruri de la fiecare întâlnire, dar aceasta cu Constantin Tudose, un cășunean  cu adevărat implicat, a fost una deosebită. Mai ales că tânărul vorbitor Florin ”i-a ridicat mingea la fileu”! Aceasta deoarece „Constantin Tudose este un om cu o voință extraordinară, care a acumulat în timp multe cunoștințe  despre istoria satului Cașin” – după cum a menționat și inginerul Costea.

”Povestea” acestei frumoase seri a adus în rolul principal pe Constantin Tudose, care a declarat: „Cînd eram și eu tânăr am practicat, ca mai toți tinerii de atunci, un sport( lupte libere). Ce bine că  mulți ani m-am luptat cu unul, cu altul și am reușit să ajung vicecampion național fiind văzut ca o speranță. Nu știu dacă de atunci locul secund a devenit o trambulină sau nu… Find un locuitor al unuia dintre  cele peste treisprezece mii și cîte or mai fi sate în România,  m-am idendificat cu ruralul romînesc.. După Revoluția din 1989 cînd țara părea pustiită și lumea striga atunci  <<li-ber-ta-te>>, (aceasta fiind consumată cu toptanul sau mai ales cu paharul), am văzut că are loc și un declin al valorilor  culturale tradiționale.  Renegam tot ce a fost frumos în societatea ce tocmai își dădea duhul, Legile  erau respectate numai de cei simțitori și ocolite de  șmecheri și parveniții de după revoluție. Noi, ăi  <<dă-n Cașin>>, am avut șansa  să trăim în microzona etnografică cu același nume. Tot așa  am avut norocul de un mare înaintaș, institutorul Neculai Pâslaru, ce ne-a lăsat o carte de identitate,  prin  lucrarea  <<Monografia comunei Cașin>>. Citind și recitind  această carte am început să caut! Vecinii noștri din  comuna Mănăstirea Cașin au 22.000 hectare de pădure, una din cele mai frumoase cascade din țară, Cascada Buciaș, bogăție faunistică, etc.  Ce mai, aproape de toate! Noi, cășunenii, ce aveam? Eu sigur încercam  din nou acel sentiment deloc secund, hrană și îndemn pentru continuă căutare.. Așa m-am oprit la poarta de lemn cu trei stîlpi  și acoperiș,  care este prezentă în comuna Cașin, într-un număr foarte important. Ea reprezintră o comoară etnografică, cu statut  identitar. Am vorbit cu meșteri populari, m-am documentat, le-am fotografiat și mai ales am vorbit mult, mult la garduri despre porți!  După ce au început să mă asculte și oamenii, am reușit să scot  cartea  <<Porțile de lemn ale satului, Porțile sufletului>>. Știam cu toții  de porțile maramureșene și de cele săsești. Nu mi-am pus deloc problema <<ce rost mai au cele de la Cașin? >> După apariția cărții am constat că nicăieri în România nu s-a făcut o asemenea lucrare avînd  ca subiectul poarta de lemn, chiar dacă era considerată de către  specialiștii Muzeului Național al Satului <<Dimitrie Gusti>> din București <<panaceul etnografic>>.  Directoarea acestui muzeu, conf. univ. Paula Popoiu a declarat: <<a trebuit să vină un  om al  locului să ne oprească pe noi, etnografii în pragul porții și să ne spună despre poarta sufletului!>>… ”

Discursul plin de simțăminte al cășuneanului Constantin Tudose a fost oprit de o replică și în același timp și de o certificare. Inginerul Gheorghe Costea (pensionar acum, care ani de zile a fost ”dirigintele energeticii oneștene”, coordonând această activitate economică vitală în zonă), plin de spontaneitate a menționat: „l-am și invidiat și nu sunt singurul, care îl invidiază  pe cășuneanul nostru,  la fel mai fiind un prieten, inginerul Ioan Ciurea, fost director al Institutului Național al Lemnului. M-a încântat  mult faptul că pentru Constantin Tudose poarta a avut o altă semnificație, decât pentru noi toți – poarta sufletului”.

Certificarea a venit și din partea organizatoarei acestei manifestări, doamna Mihaela Bereș, care a menționat la modul sublim:„ați văzut că poarta de lemn  are valoare!” A revenit în forță Constantin Tudose care a afirmat: „consider că această poartă de lemn, cu trei stâlpi și acoperiș are semnificația de a retrăi anii copilăriei. Este atâta simbolism în ea, fapt remarcat de profesorul Ioan Ghinoiu, cel mai bun etnograf român în viață,  coordonatorul  Atlasului Etnografic al României. Domnia sa a făcut o paralelă  în  Prefața ediției bilingve a acestei cărți a  porților  din Cașin cu Cimitirul Vesel de la Săpânța (din județul Maramureș). Despre porțile de lemn ale Cașinului a vorbit și profesorul universitar Ioan Opriș, ce le-a văzut ca  <<o extraordinară expoziție de creație populară aflată în  situu>>” (la fața locului, în realitate)”.

Constantin Tudose a vorbit și despre microzona etnografică a Cașinului menționând:„ Cașinul este cea mai închegată comunitate dă munteni a Moldovei. Aici la Cașin se vorbește muntenește. Din localitățile de vamă Rucăr și Dragoslavele, ce țineau de Schelele Muscelului, au plecat de vremuri potrivnice în secolul XVII. Muntenii  au ajuns  în această zonă, după ce au bejenit prin Transilvania și s-au așezat la Cașin și Soveja. Pentru zona municipiului Onești, care avea peste 35.000 de salariați a fost un paradox în perioada dezvoltării urbanității faptul că la Cașin oamenii și-au păstrat obiceiurile și caracterul vorbirii muntenești. De jur – împrejurul nostru se vorbea moldovenește… ei bine, la Cașin  încă mai auzim spunându-se   <<pă dâncolo >>,    << dân sus  >>,  <<după deal>>”.

Un giuvaier care a luminat gândurile ziditoare ale invitatului a fost când a privit în negura istoriei spre melegurile Cașinului și a amintit de Ștefan a Petrei Ciubotariul, tatăl lui Ion Creangă.  Negustor de sumane,  a venit la iarmarocul de la Cașin, de  unde a cumpărat printre altele  ”o sarică de Cașina”, un element vestimentar specific locuitorilor de aici. Despre aceasta aflăm din „Amintiri din copilărie” că i-a fost de folos marelui povestitor Ion Creangă, atunci cînd copil fiind mergea la PIpirig. De iarmarocul de la Cașin, care timp de peste două veacuri și jumătate a funcționat în această zonă, scrie și marele istoric Nicolae Iorga, care îl consideră unul dintre cele mai mari târguri din sud-estul Europei. „Spre folosul satului și al sufletului” pornind de la poarta cu trei stâlpi și acoperiș (specifică satului Cașin) Constantin Tudose a vorbit și despre cărăușii de aici. Dacă despre porți a menționat că „nici una nu seamănă cu alta, fiecare gospodar mai adăugând ceva” despre cărăuși am putut afla că ”la început, au cărat pentru alții sare, ciubere, scândură, material lemnos, etc. Apoi au cumpărat și ei diferite mărfuri trecând la o cărăușie în scop de negoț. Așa au ajuns  și până dincolo de Nistru. Cărăușii mergeu cu căruța cu coviltir – casa ambulantă a cășunenilor – pe drumuri știute din Transilvania  și până la marginea ținuturilor estice românești.”

În aceeastă pledoarie pentru cărăușii Cașinului a intervenit inginerul Gheorghe Costea care a menționat: „în acele  vremuri satul s-a ridicat. Cășunenii nu au pământ mult și cărăușii au practicat comerțul prin cărăușie. Mărfurile ce le vedeau și li se păreau că se potrivesc le aduceau la Cașin și de aici mai departe. Nicăeri nu erau cai ca la Cașin! Atât de mult dura un astfel de drum ( două-trei luni), că se și împărtășeau înainte de plecare”.

Transhumanța și  ”Obârșia Mioriței” a fost un alt ”punct atins” de  vorbitor în discursul său. Monumentul  de cultură populară se află la 20 de kilometri de Cașin, în locul  unde se întâlnesc minunatele ținuturi a baciului vrâncean, ungurean și a celui moldovean din balada Miorița.”Am reușit să facem trei ediții, la rând, ale unei manifestări naționale <<Obârșia Mioriței>>. La  prima dintre ediții a fost ctitorit acest emblematic monument de cultură populară. Am  introdus un  element fizic în metafizica baladei naționale Miorița. Printre ctitorii acestuia s-au aflat multe personalități ale culturii  din România și Republica Moldova (poetul, istoricul și luptătorul Nicolae Dabija, cel mai bun muzeolog al României, profesorul  universitar Ioan Opriș, prof. univ. dr. ing.  Vasile George Puiu), alți universitari, academicieni și iubitori de frumos.”. ”Iar și iar”, Constantin Tudose a întors și alte pagini de istorie ale meleagurilor cășunene și a amintit că ”pe teritoriul comunei Cașin au fost multe fapte de vitejie în Primul Război Mondial și știm foarte bine câtă suferință a creat acesta poporului român”. Retoric a subliniat:”Generic se vorbește de bătăliile de la Oituz, Mărăști și Mărășești, dar ce numai în aceste localități s-au luptat ostașii în Primul Război Mondial? Au fost lupte și pe Valea Cașinului și dacă frontul cădea în această zonă se schimba soarta războiului.” El a menționat de ”Cimitirul Eroilor  din Cașin, de la Pârâul Sărat, unde au fost îngropați peste 3500 de eroi. În ziua de 16 septembrie 1928, de aici au fost încărcate cinci care cu oseminte, ce au fost duse la Monumentul Eroilor <<Regina Maria>> din Onești. Cei mai mulți dintre vitejii căzuți în luptă au rămas pe povârnișurile munților. Pe locul acelui cimitir din Cașin, fosta administrație a refăcut atmosfera de atunci punând  111 cruci de mesteacăn”.

Aprecierea tânărului Florin Neagu („am văzut câtă valoare pun cășunenii în păstrarea tezaurului local”), a deschis o altă fereastră dialogului. În acest sens Constantin Tudose a mai aruncat o fantă de lumină spre societatea comunistă, menționând că  „chiar dacă aceasta a fost cea care <<a nivelat>> conștiințele, a făcut și lucruri bune. Veneau la Festivalul Național  <<Cântarea României>> ori  la  <<Dialog pe aceeași scenă>>  artiști amatori de la Bogdănești, Livezi, Mănăstirea Cașin, Oituz, Bârsănești, etc, fiecare cu specificul lor. Erau niște vremuri în care s-au petrecut multe lucruri frumoase în apropierea municipiului Onești, din punct de vedere al manifestărilor culturale populare.”

Tânărul Florin a oprit intervenția domnului Constantin Tudose aducând un punct de vedere surprinzător: „Eu sper  că cei aflați la conducere acum vor dori să păstreze acele valori specifice omului tradițional. Consider că mai sunt asemenea inițiative, iar lupta pentru păstrarea acestor tradiții mi se pare impresionantă. Sunt admirabile aceste acțiuni pentru păstrarea valorilor tradiționale, exemplare fiind  cele din Cașin.”

De  aici ”s-a rostogolit” momentul de final al acestei întâlniri  și a început seria întrebărilor cărora invitatul le-a răspuns cu nonșalanță și plăcere. Mai mult de atât, cu incantația „de când mă mistui!” a răspuns organizatoarei acestei activități, doamnei Mihaela Bereș, care a subliniat faptul că ”atunci când vrei să faci un lucru reușești!” Tranșant, Constantin Tudose a menționat: ”am început cam de prin 2009, când am dedicat o carte institutorului Neculai  Pâslaru, care a educat-o pe Maruca Tescanu Rosetti, viitoarea soție a lui George Enescu. N-a  fost o luptă ci o dorință  continuă și n-am fost singur mereu!” Învățătoarea Simona – Elena Andrei a întrebat: ”Ați găsit istoricul celei mai vechi porți de lemn din comuna Cașin?” Răspunsul a fost unul pătimaș: „O, nu e mult 150 de ani! Această poartă are cuie din lemn de tisă și a rămas <<ca o bătrânică>>, cu statura din ce în ce mai mică și care nu se îndură să intre în pământ!”

Întrebările au continuat ”ca un ropot de ploaie”, astfel că în căutarea  de a da răspuns curiozității „ce v-a determinat să valorizați aceste porți?”, Constantin Tudose ne-a întors prin cuvântul său, în locul  marcat cu borna „sentimentului  de loc secund!”.  În apărarea, ca și cum ar fi avut nevoie impetuosul cășunean, inginerul Gheorghe Costea a menționat: „prin faptul că a fost luptător, Constantin Tudose a căpătat această forță să continuie și are o tenacitate evidentă. El a participat la numeroase simpozioane unde sunt prezenți delegați ai universităților din țară. Acum lucrează la o carte, intitulată  <<Istoria unei școale rurale de la începuturi pîn la timpuri cu gîlceavă>>. El a atins un nivel de rigurozitate deosebită, scriind doar pe bază de documente.”

Multe  au fost lucrurile ce țin de Cașin ca marcă identitară locală și regională, de care ”a făcut grăire” la această întâlnire  Constantin Tudose. A amintit și despre faptul că la Expoziția Mondială de Machete Rurale România a fost reprezentată de o machetă a unei biserici de lemn din Maramureș și de macheta unei gospodării tradiționale din… comuna Cașin. Nu în ultimul rând a evidențiat desemnarea cășuneanului  Neculai Comăneciu, meșter popular, ce a realizat multe porți de lemn în zonă ca Tezaur Uman Viu … Acestea dar și altele…și câte vor mai fi, au lăsat, folosind  termeni arhaici ”din iscodituri prin iscuseală” o puternică amprentă a ”iscrășirii” faptelor pentru posteritatea Văii Cașinului și  minunaților oameni  ai săi.

În finalul acestei impresionante întâlniri Constantin Tudose a  mai avut o replică:”Am vorbit despre Cașin și cășuneni… totuși să închei fără a spune o vorbă bună în plus despre gazda noastră? Cu toții cei de față  îi mulțumim doamnei Mihaela Bereș, care, își pune, prin aceste frumoase activități, timpul și alte resurse în folosul altora! Să trăiți și să vă țină  Dumnezeu obiceiul, doamnă!”                 Ion Moraru  

Comentarii

Constantin  Maftei, Onești

Foarte interesant. O lecție de istorie locală și nu numai. Suma acestor istorii locale ne dă istoria noastră națională. ” Cel care nu cunoaște istoria ,e ca și cum nu și-ar cunoaște părinții” . L-am parafrazat pe istoricul Nicolae Iorga . Într-o lume agitată și bulversată alunecând spre nimicul globalism , lecțiile de istorie sunt cu atît mai bine venite ., Onești

Simona  Andrei, Onești

Felicitări!

Neculai Grădinaru, Onești

Felicitari Domnului Constantin Tudose, care promovează valorile spirituale ale comunei Casin, felicitari  pentru redactarea articolului, Felicitari participanților la acest eveniment deosebit !

Mihaela Beres, Onești

A fost o seară petrecută cu oameni frumoși! Mulțumesc domnului Constantin Tudose. Nu uitați, sunteți pe primul loc!