Constantin Argetoianu: „Turtucaia înseamnă o dată mare în evoluția politică a țării noastre. (…) Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva partidelor. Turtucaia a pus în plină lumină goliciunea oamenilor cărora țara le încredințase soarta ei, aproape fără niciun control. Cu Turtucaia a luat naștere la noi o mentalitate nouă și se poate zice că, odată cu dezastrul de la Turtucaia, s’a trezit și opinia noastră publică la conștiința datoriilor ei”.

Mulți istorici militari au afirmat că bătălia de la Turtucaia, din Primul Război Mondial, a reprezentat cea mai rușinoasă înfrângere din istoria armatei române, dar a fost, concomitent și un moment zero, ulterior începând un proces de reorganizare și instruire a acesteia.

Bătălia de la Turtucaia (cu mii de morți și răniți și peste 28.000 de militari români luați prizonieri) a fost o expresie a strategiei greșite a Marelui Stat Major român de a încerca să aibă o defensivă înaintată pe linia Dunării. Finalul cărții, prin gura lui Alexandru Averescu – viitorul mareșal – o spune concis: „Cum s-au băgat atâtea trupe și materiale pentru a apăra un cap de pod fără pod?”

Cartea „Realități orbitoare” scrisă de Daniel Baciu, apărută în 2022 la Editura Ghepardul din București, are 7 capitole însemnând cele 7 zile în care a căzut Turtucaia (istoric luptele desfășurându-se între 1- 6 septembrie 1916). În 7 zile s-a făcut Pământul, tot în cele 7 zile ale cărții s-a produs dezastrul de la Turtucaia, destrămându-se și mitul invincibilității armatei române (rezultat din Războiul de Independență și Războaiele Balcanice).

„Realități orbitoare” este o carte ficțiune, dar cu personaje reale, despre „realitățile orbitoare” ale dezastrului militar de la Turtucaia. Un roman introspectiv al unui general imaginar – lovit la „deblă” (reprezentând suma inbecilității conducerii militare și politice din România acelor vremi, dar și a celor de azi) trăitor în lumea propriului ego, depășit de situație („nu-mi pasă”) imun la nevoile celor din jur, pe care îi conduce la dezastru. Este un roman pe care l-am citit cu dinții strânși, cu ură chiar, așteptâm deznodământul final și dezvăluirea, precum în romanele polițiste, a numelui criminalului răspunzător de toate.

Imaginarul general de armată este unul de birou și de club, care poate face afirmații schizofrenice precum: „Numai eu n-am suferit încă nici o victorie!” și altele aproape poetice doar în vremuri de pace: „O gaură de obuz în stare să sfârtece cumințenia unui pământ”, dar insensibil la morții și răniții din jurul său.

Posibile modele ale generalului laș din carte care fuge din zona luptelor este generalul Teodorescu, comandantul diviziei române 17, șeful militar de la Turtucaia, dar și generalul Basarabescu, comandantul Diviziei de Infanterie 9 care trebuia să-i vină în sprijin pe 4 septembrie de la Silistra. Sau poate spilcuitul general Mihail Aslan, comandantul Armatei a III-a române, răspunzător de frontul Dunării și al Dobrogei, care își petrecea relaxat timpul la București. Celor care-l întrebau la Capșa (unde obișnuia să ia prânzul) sau la recepțiile de la Jockey Club, le dădea asigurări, pe un ton superior, că totul este sub control. Deși destituit după acest eșec militar răsunător, având relații sus-puse, a rămas pe un post călduț în administrativul militar românesc, cu tot cu al său: „Turtucaia c’est notre Verdun …”

În calitate de comandant la Turtucaia, generalul Teodorescu s-a dovedit incompetent, nehotărât, fără inițiativă, paralizat de frică. Pe 6 sept, ora 13.40, după ce provocase un dezastru nemaipomenit, generalul Teodorescu, a venit în port cu automobilul, s-a urcat pe monitorul Lahovary și a trecut de partea cealaltă a fluviului, abandonându-și armata.

Colonelul Nicolae Mărășescu, a fost singurul ofițer superior român rămas în Turtucaia alături de trupe, care a semnat pe 6 sept, ora 16.30,  predarea efectivelor militare abandonate dincolo de Dunăre, generalului bulgar Pantalei Kiselov.

Vrednici a fi amintiți aici, așa cum apar și în cartea lui Daniel Baciu, sunt numele unor eroi căzuți la datorie la Turtucaia:  col. Popescu, slt. Titus Axente, slt. Ion Rotaru, slt. Cristodor Vasilescu, slt. preot Nicolae Furnica, infirmiera Maria Cunțan, lt. Toma Constantinescu, slt. Aurelian Bentoiu, cpt. Sendrea, cpt. preot Belizarie Popescu, etc.

Ca o notă  de subsol trebuie spus că generalul Dumitru Iliescu, colegul și prietenul lui Ion I. C. Brătianu, demis ulterior înfrângerii tot de acesta, care este menționat și în carte ca făcând parte din statul major al armatei generalului Aslan de la Turtucaia, era legat cu originea familială de Onești.

Mulțumesc scriitorului Daniel Baciu pentru rememorarea cu talent, spre neuitarea, a unui moment tragic din istoria noastră.         Ing. Gheorghe  Bogza, Onești

* Daniel Baciu a lansat în ultimii ani mai multe cărți la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti”, unele în perioada cruntei pandemii a coronavirusului. Astfel, la lansarea volumului  ”El, ea și duelul” (apărută în anul 2020 la Editura ”Vasiliana”), Doina Brumă, de la biblioteca oneșteană  remarca  faptul că ”Daniel Baciu găsește întotdeauna  topica și ritmul frazei potrivit, ca un cronicar  sui- generis  al evenimentelor pe care le prezintă”. La aceeași lansare de carte (care a avut loc on – line),  prof. dr. Gabriela Gîrmacea  a menționat:”Autorul este profund interesat  de a reconstrui epoci. El  își propune  să prezinte  latura umană a celor care au făurit istoria. Ne  regăsim în scrierile sale  în diferite perioade și se observă în literatura sa pasiunea de a cerceta.  La Daniel Baciu narațiunea este una firească, are un flux narativ ce-l arată ca un bun povestitor. Domnia sa  reliefează  un aspect: lumea  este o scenă de teatru în care oamenii parcă  interpretează  niște roluri  pentru alte generații!”

   Menționăm că la lansarea  volumului ”El, ea și duelul” ( care a avut loc la 6 aprilie 2021 la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” din Onești ), a intervenit on – line  de la București  și regretatul prozator  oneștean Bogdan Dumitrescu, el menționând: ”Nu cred  că Daniel Baciu  este un cronicar! Mai degrabă cred că  nu-i place lumea  în care trăiește azi și se refugiază într-o epocă!”

   Făcând o remarcă  asupra operei sale Daniel Baciu a menționat: ”Prin  cărțile  pe care le-am scris am urmărit  mai multe perioade ale istoriei… Când  îți povestești visele, acestea nu au sfârșit! Am vrut să arăt  că Istoria Țărilor Române  se întrepătrunde cu Istoria Europei!”       I. Moraru