RĂSFOIND PRESA STRĂINĂ – JUNGEWELT (GERMANIA)
CANALUL SUEZ
Nu poate fi mai scurt. Oricine dorește să transporte mărfuri pe mare între Europa și Asia nu poate evita Canalul Suez. Presupunând utilizarea acestuia, distanța dintre Hamburg și Shanghai, de exemplu, este de 10.800 de mile marine sau 20.000 de kilometri buni. Dacă nu este disponibil, atunci trebuie să ocoliți întregul continent african, adăugând 3.300 de mile marine sau 6.100 de kilometri buni. Lucrurile nu stau altfel când se face comerț între coasta de nord a Germaniei și țările cu materie primă din Golful Persic. Un tanc GNL din capitala Qatar, Doha, de exemplu, va trebui să parcurgă o distanță de 6.600 de mile marine sau 12.200 de kilometri dacă dorește să aprovizioneze terminalul de gaze naturale lichefiate din Wilhelmshaven. Dacă Canalul Suez este blocat, trebuie utilizată ruta maritimă în jurul îndepărtatului Cap al Bunei Speranțe; apoi distanța crește la 11.300 de mile marine sau aproape 21.000 de kilometri.
Trecerea mai rapidă din Europa în Orientul Mijlociu sau Asia cu vaporul: acest obiectiv i-a determinat pe mulți oameni să dezvolte planuri îndrăznețe de la început. Încă din secolul al XVI-lea, strategii otomani s-au gândit să sape un canal de la Marea Mediterană la Marea Roșie pentru a ajunge mai bine în Oceanul Indian, unde statele Europei începeau să se extindă. Napoleon (1769–1821) a avut aceeași idee în jurul anului 1800 când a analizat modul în care Franța și-ar putea îmbunătăți poziția față de Marea Britanie în India. Dar nu a ieșit nimic din asta. ”Recunoașterea” în ambele sensuri a fost realizată doar de diplomatul francez Ferdinand de Lesseps (1805–1894), sub conducerea căruia a fost construită calea navigabilă de la portul egiptean mediteranean Port Said până la Suez, la Marea Roșie, între 1859 și 1869. Era timpul în care Franța și-a lansat cuceririle coloniale în Asia de Sud-Est și Pacific. Canalul Suez a făcut posibilă călătoria cu vaporul de la Marsilia la Saigon (numit din 1976 , Ho Chi Minh City) în decurs de patru săptămâni!; a fost doar jumătate mai lung decât înainte.
Chiar dacă a fost construit sub conducerea franceză, Canalul Suez a fost folosit în primul rând de Marea Britanie, care a reușit să ajungă mult mai repede în colonia sa din India! În primul an de la inaugurarea Canalului Suez, din 17 noiembrie 1869, Marea Britanie a furnizat trei sferturi din toate navele care au trecut pe aici. Canalul a devenit atât de important pentru Imperiul Britanic încât acesta a ocupat rapid Egiptul în 1882, când acolo a apărut rezistența la dominația europeană.
În cele din urmă englezii au pierdut controlul asupra căii navigabile abia în „Criza Suez” în toamna anului 1956. Cu toate acestea, canalul rămâne destul de important pentru Regatul Unit, precum și pentru celelalte puteri europene și în special pentru Statele Unite. El face posibilă trecerea rapidă de la Marea Mediterană la Marea Roșie și Golful Persic, dacă este necesar iar în caz de criză sau război, permite relocarea navelor de război în cel mai scurt timp posibil. Bineînţeles că de asta beneficiază şi Marina Germană.
Și, desigur, Canalul Suez are o importanță imensă pentru comerțul global. Peste 22.000 de nave au trecut prin el în 2022, adică aproximativ 60 pe zi. Cantitatea de mărfuri transportate de navele de marfă a continuat să crească de-a lungul anilor. Deși în 1980 această cantitate era în jur de 300 de milioane de tone, a ajuns deja la 1,2 miliarde de tone în 2019. Douăsprezece la sută din comerțul global și 30 la sută din comerțul global de containere, șapte până la opt la sută din transporturile de petrol și opt la sută din transporturile de gaze naturale lichefiate trec prin Canalul Suez. Când containerul transversal „Ever Given” a blocat calea navigabilă de 190 de kilometri timp de aproape o săptămână în martie 2021, pagubele cauzate de ocolirile scumpe și întârzierile din lanțurile de aprovizionare au ajuns imediat la miliarde. Dacă navele comerciale nu mai pot trece spre Marea Roșie din cauza amenințării bombardării, acest lucru are același efect. Nu în ultimul rând, schimbul de bunuri al Germaniei cu cel mai important partener comercial al său, Republica Populară Chineză, ar fi de asemenea afectat. Articol realizat de Jörg Kronauer
Din 1980 s-a deschis un tunel auto “Tunelul Ahmed Hamdi “ (de 1,63 kilometri sub Canalul Suez la Shallufa . Tunelul poartă numele lui Ahmed Hamdi , un inginer și general egiptean ucis în acțiune în timpul războiului de Yom Kippur. Acesta are două benzi de circulație, câte una în fiecare sens și leagă Peninsula Asiatică Sinai de orașul Suez de pe continentul african) pe sub canal, și începând cu 1999, canalul este traversat de o linie de înaltă tensiune. O linie de cale ferată aflată pe malul de vest parcurge paralel întreaga sa lungime.
Canalul Suez și… muzica!
Pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez și pentru inaugurarea primului teatru liric de la Cairo, a fost compusă opera „Aida” ! Bazată pe un libret scris de Antonio Ghislanzoni, lucrarea constituie o adevarată cotitură în creația lui Giusepe Verdi. Prin înfruntarea caracterelor, forța pasiunii și expresivitatea muzicii, capodopera verdiană este o autentică dramă romantică.