ARTĂ   ȘI   PROFUNZIME

GHEORGHE   PETRAȘCU

Este, în pictura sa, un elogiu adus concretului, realităţii cu care venim permanent în contact, un elogiu fără îndoială polemic la adresa tendinţelor de pulverizare a imaginii din unele curente postimpresioniste. El opune, totodată, lirismului semănătorist, pașunismului la care au ajuns unii epigoni ai lui Luchian şi Grigorescu, o viziune robustă, vitală asupra lumii. Culorile folosite de Petraşcu încep, din deceniul al treilea, să sublinieze cu o remarcabilă forţă materialitatea, concreteţea lumii care-i cade sub simţuri. Ele subliniază prin densitate şi suculenţă, ca şi prin strălucire – evocând smalţul ceramicii, reflexele argintăriei populare legăturile cu realitatea, cu tradiţiile artei româneşti.                      Institutul Cultural Român

„Gheorghe Petrașcu a înmănunchiat vechile izvoare ale artei plastice populare, duhul ei, patosul liric și gravitatea, cu încercările coloristice ale artei culte apusene. El continuă astfel opera lui Grigorescu și Luchian. Deși era un partizan al pastei bogate, Gheorghe Petrașcu avea obiceiul să spună  <<…nu materie pentru materie, domnilor! Abuzul de materie e vulgar, iar pictura este o zidărie…arta fără noblețe nu e artă!>>”.   I. L. Georgescu,  împătimit al artei lui Gheorghe Petrașcu

ÎN  FOTO –  ”Casă la  Târgu  Ocna,  Gheorghe Petrașcu