Că poezia este metalimbajul unei metarealități știe oricine. Greu e să admitem asta și să ne apropiem de cuvinte ca de o sălbăticiune, cu prudența necesară asimilării neînțelesului. Astfel, putem recunoaște în versuri ca cele semnate de Celestina Mitroiu o voce ancestrală, pe care toți o iubim și de care cu toții ne temem. Ele...
