În Postul Mare, Răsunet istoric la Bacău

În Postul Mare, Răsunet  istoric la Bacău

Miercuri, 27 martie 2024, la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” s-a ținut una dintre cele mai importante, frumoase și, mai ales, emoționante lecții de istorie din existența mea septuagenară. Mi-au trecut prin aduceri aminte marii profesori de istorie pe care (pe unii) i-am cunoscut ca repere ale existenței noastre și de la care am învățat și deprins înțelepciunea vorbirii și scrisului, despre care poetul din mine scria: „Doamne, eu am doi sfinți / lăsați mie  cre dință din părinți în părinți! / Primul este profesorul de limba română, / stăpână a sufletului meu deplină, / al doilea, / profeso – rul de istorie adevărat, / cu care sufletul meu n-a cunoscut cuvântul păcat”. Această reverberație istorică m-a înlăcrimat de emoție când Fanfara Militară a Bacăului (cu în semnată tradiție în memoria urbei noastre) a răsunat „Deșteaptă-te, române!” într-un interior conferențial de excepție. Parcă niciodată Imnul național nu mi-a făcut atâta simțire  românească.

După acest moment profund ceremonial, proaspătul manager al Complexului Muzeal, universitarul dr. Alin Sebastian Popa (foto 2), amfitrionul evenimentului, ne-a amintit, prin prezență și prestație, de inegalabilul său predecesor, istoricul și oratorul de excepție Iulian Antonescu. Cu un echilibru al cuvintelor de invidiat, stăpân pe datele istorice, vorbitorul a ținut o prelegere de mare ținută profesională. A vorbit despre o ,,Zi de istorie. Istoria unei zile: 27 martie 1918, ziua Unirii Basarabiei cu România, ca moment astral în istoria României”. Mai mult, a consemnat-o ,,ca pe un miracol ce ține, în primul rând, de capacitatea  de rezistență, de supraviețuire a spiritului, a conștiinței  naționale și a limbii române la capătul a 106 ani de colonizare, în date, fapte și citate mai puțin cunoscute publicului larg”. A fost o amplă „pledoarie pentru trecut”, însemnată, în calendarul istoriei noastre (la timpul prezent), cu multe karate valorice în conștiința națională. Sunt evocate marile personalități ale evenimentului, nume istorice ale  Chișinăului, Iașiului și Bucureștiului, care au semnat această pagină a istoriei noastre. În continuare, dr. Alin Sebastian Popa a orchestrat evenimentul cu măiestrie de dirijor al unei simfonii create ad-hoc, evidențiind vir tuozități științifice și culturale de mare amplitudine.

 

A continuat generalul Vasile Jenică Apostol (foto 3), doctor în științe  militare, istoric de mare ținută, universitar (fost comandant al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, fost locțiitor șef al Statului Major al Forțelor  Terestre și Inspector șef al Inspectoratului  Armatei Române), fiu al ținuturilor  băcăuane (Gura Văii, Bârsănești), domnia sa urcând toate treptele ierarhiei militare, de la soldat la general, cu 4 stele. Pornind de la intenția  unui cuvânt de salut, generalul a purces la un discurs cu conținut istoric militar al vremurilor Unirii Basarabiei cu Bucovina. Date,  nuanțe, interpretări, o adevărată lecție de istorie în contextul evenimentului. Remarcăm lucrarea prof. Mihaela Băițan (foto 4), de la Muzeul Militar Național ,,Regele Ferdinand I” – Filiala Bacău, cu titlul „Aspecte privind activitatea cultural-educativă în Basarabia după Marea Unire”. Valentin Ioan (Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale) a conferențiat pe tema „Combaterea fenomenului infracțional în Basarabia în perioada 1929 – 1933”. Dr. Anton Coșa (Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”) a vorbit despre „Basarabia între Est și Vest”. Cu aceeași notă maximă în documentare, expunere și interpretare, vorbitorul a convins  publicul și de această dată prin vocație și profesionalism.

De o admirație patriotică deosebită s-a bucurat intervenția  de  excepție a ing. Constantin Rusanovschi (foto 5), octogenar, născut în satul Ruseni, județul Edineț. Împreună cu bunicul dinspre mamă, cu 400 de oi, 2 cai și o căruță, de care era legată o trăsură în care se aflau mama sa și el, copilul Constantin, de 9 luni, neînțărcat  încă, au trecut prin Bacău, la 17 martie 1944, în jur de ora 10. Pentru că nu mai avea piept, mama sa a improvizat, dintr-un ciorap, un biberon pe care-l înmuia în fiertură de creier de miel, hrănindu-l pe micuț. După aproximativ o lună de zile, au ajuns la destinație, la Slobozia, județul Ialomița, punctul final al refugiului. Aici a crescut și a învățat carte. În prezent, locuiește, împreună cu soția sa, Maria, la Lupești, lângă Cașin, sub Poiana Zboina, unde se crede că s-a petrecut drama din „Miorița”. Îmi face onoare să adaug că inginerul Rusanovschi este vicepreședinte al Consiliului Național al Asociației Culturale Pro  Basarabia și Bucovina. Până recent, în preajma vârstei de 80 de ani, a fost președintele Filialei Onești a acestei organizații, care a fost înființată la mijlocul secolului trecut, la Paris, în 1950. Constantin Rusanovschi este unul dintre cei mai înfocați patrioți unioniști. Din discursul său transpare o dureroasă resemnare, pentru că nu a avut șansa vieții, aceea de a vedea România reunită. A făcut sute de drumuri peste Prut, plin de cărți și documente despre refacerea României Mari. A adus în România la studii sute de elevi și studenți basarabeni. Manifestarea a fost organizată în parteneriat cu Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Filiala Bacău, Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județeană „Col. Corneliu Chirieș” Bacău și, nu în ultimul rând, Asociația Culturală ,,Pro Basarabia și Bucovina”, Consiliul  Național și Filiala Bacău. De altfel, o parte din membrii Consiliului Național au fost prezenți la Bacău: Marian Clenciu, președinte, care a adresat un emoționant salut în deschiderea  manifestării, prof. univ. emerit dr. ing. Vasile George Puiu, vicepreședinte al Consiliului Național, Președinte al Filialei Bacău, ing. Constantin Rusanovschi, vicepreședinte, Ionel Rusei, membru al Consiliului Național, dr. ing .ec. Cătălina Puiu, membru al Con – siliului Național, și Dana Lungu, Președinte al Filialei Onești a Asociației. În final, Constantin Tudose, inițiatorul proiectului ,,Obârșia Mioriței” din Cașin și vector al acțiunii „Hora care ne unește”, membru marcant al fenomenului cultural „Cucuteni 5000 Redivivus”, care reprezintă un pod spiritual peste cele două maluri ale Prutului, unind iubitorii de neam românesc, a rostit o alocuțiune emoționantă. Iar eu am rostit, ca de obicei, din versurile mele din cartea „Discurs pentru memoria Prutului”, scrisă înainte de 1989 și publicată sub pseudonim la Postul de radio „Vocea Americii”.     Articol realizat de prof. univ. emerit dr. ing. Vasile George Puiu.  Articolul a fost publicat în numărul 503 al revistei ”Viața băcăuană”

Distribuie articolul!