Cu  adâncă durere, stăpânind cu greu emoțiile  despărțirii de o mare personalitate a culturii,  publicăm ultimul  articol scris de  prof. Aristotel Pilipăuțeanu pentru Amprenta  de Onești!  

Mari personalități la  Onești – Nicolae Manolescu (1939 – 2024)

Cu Nicolae Manolescu dispare o lume. Era ultimul stâlp din generația unor ctitici și istorici literari care au marcat aproape un secol de literatură națională: Al. Piru, Ov. S. Crohmălniceanu, Eugen Simion, Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga, Alex. Ștefănescu… Erudiți care s-au străduit să  mențină prestigiul impus de  marii lor înaintași: Titu Maiorescu, Garabet  Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, G. Călinescu. Este greu de prevăzut  cum va continua existența literaturii române într-o perioadă  supusă atacului  digitalizării cu pivotul ei, inteligența artificială, într-o societate în care bunul obicei al lecturii  a încetat a mai fi  o componentă importantă a formării personalității. Revista nt. 1 ”România literară” își va modifica probabil profilul, schimbări mari, nu neapărat benefice, vor avea loc și în Uniunea Scriitorilor, cenaclurile își vor diminua activitatea și realizările, tinerii care bat la porțile culturii votr fi probabil tot mai puțini și cu mai puține speranțe. Desigur, toate acestea se datorează în mod obiectiv contextului general, dispariția lui Nicolae Manolescu, fiind doar simbolul ultim al unei  etape însemnate din literatura noastră. Se va vedea, nu peste multă vreme, în ce măsură conservatorismul  de care a fost acuzat în ultimii ani a fost necesar sau nu.

Numele  eminentului  critic și istoric literar  este legat și de  viața culturală oneșteană, mai precis de Fundația Națională ”George Călinescu”. Participant la  numeroase ediții ale ”Zilelor Culturii Călinesciene” era considerat de omul de cultură  Constantin Th. Ciobanu ”un constructor, care aducând  atât argumentele propriei sale promoții 1960, cât și pe unii protagoniști, propunea  celorlalte  generații dialogul marilor teme”.  Pentru prima oară,  Nicolae Manolescu a venit în Onești la Ediția a III a a ”Zilelor Culturii Călinesciene” din 1971. Era însoțit de  prozatoarea Dana Dumitriu, marea lui simpatie. El, un tânăr de 32  de ani, subțirel, brunet, cu ochi ageri alunecând  progresiv de la bunăvoință la ironie, în funcție de  conlocutor și subiectul conversației. Ea, suplă, cu o frumusețe particulară, cu priviri care spuneau mai mult decât vorba, deținea un bagaj cultural care-i permitea să ocupe locul cel mai apropiat de starul  criticii literare din 1960. În Sala Mică din Casa de Cultură a Sindicatelor,  Nicolae Manolescu a moderat  Sesiunea de comunicări ”Pentru o sinteză a literaturii contemporane”. Opiniile sale, consemnate ulterior și în ”Jurnalul literar”, erau primele tatonări spre masiva istorie critică a literaturii române de mai târziu. Preciza că ”o sinteză angajează mai mult  decât studiile  izolate și are nevoie  nu atât de documentare cât de imaginație. Este un factor de  înnoire și revoluție.”

Următorul  popas la Onești a fost în iunie 1973.  Nicolae Manolescu era coordonatorul Secției de Literatută Contemporană, care încerca să răspundă unei întrebări arzătoare:”Poezia tânără în impas?”, prilejuind fine descrieri. Opiniilor și  analizelor susținute de Mircea Tomuș (”Există o poezie tânără?”), Dana Dumitriu (”Logica ideilor vagi în poezia lui  Nichita Stănescu”) li s-au adăugat  interesante comunicări aparținând oneștenilor  Dan Dumitrescu (”Nichita Stănescu în dulcele stil plastic”) și Olimpia Pilipăuțeanu (”Ipostaze ale eului în poezia Anei Blandiana”). În 1974, pentru a da greutate  dezbaterilor pe tema ”O nouă generație de critici?”, Nicolae Manolescu a venit la Onești însoțit de  Alex. Ștefănescu și Mircea Iorgulescu, iar în 1975, cercetând ”Tehnici moderne de  analiză a literaturii”, a eficacității reale a  acestora, a invitat un specialist în domeniu, pe academicianul Solomon Marcus. În 1976  s-a produs un paradox semnalat chiar de critic:”o participare mai puțin masivă  a localnicilor, decât în alți ani, la <<Zilele Culturii Călinesciene>> a survenit  în același timp cu  creșterea  interesului  oaspeților!”

Și ce oaspeți! Alexandru Ivasiuc, Fănuș Neagu, Constantin Țoiu, Gheorghe Grigurcu, Al. Husar. În 1977, când Nicolae Manolescu  împreună cu Constantin Ciopraga evaluează ”Șansele romanului istoric” impresiile se optimizează:”Orașul Onești are astăzi nu numai  o societate  filologică purtând  numele lui G. Călinescu, nu numai un bust (admirabil) datorat sculptorului Vasile Gorduz, nu numai o librărie  <<G. Călinescu>>, dar și o tradiție culturală, o obișnuință care adună  anual zeci de locuitori de toate vârstele, doritori să li se vorbească  despre literatură și artă. Le doresc succes și mie îmi doresc să fiu prezent în viitor an de an până la sfârșitul  zilelor mele”. La ediția a X a, în 1978, ne-am bucurat împreună de  prezența lui Nichita Stănescu iar în 1979 Nicolae Manolescu a predat  rolul de moderator dar a susținut, cu inteligența lui sclipitoare  și volubilă o strălucită conferință despre ”Călinescu și noi”. Printre altele, atunci a declarat:”Spiritul atât de liber al lui G. Călinescu împiedică  și manifestarea noastră, devenită tradițională, să se osifice, să cadă în rutină. Ca participant …tradițional, eu însumi (particip pentru a opta oară!), am toate motivele să mă bucur de o tinerețe ce se răsfrânge și asupra mea”.

În 1980 Nicolae Manolescu a lansat la Onești, la Librăria ”G. Călinescu”primul volum din  eseul ”Arca lui Noe”. Tema din 1981  ”Nou și vechi în critica literară” s-a bucurat de un explicabil  înalt nivel al dezbaterilor de la ”Zilele Culturii Călinesciene” căci  au participat:Al. Piru, Eugen Simion, Mihai Drăgan, Romul Munteanu, Alex. Ștefănescu, Marian Papahagi.

Nicolae Manolescu, intelectualul acesta inteligent, ponderat, sporit de mare finețe și om de  distincție discretă, apărea în 1982   pe străzile  orașului Onești însoțit adesea  de Al. Călinescu, ambii în  juvenilul costum al blugiștilor, ca un tânăr oarecare. Câteodată se întâmpla să fie  acompaniat și de  vreo jună profesoară, capabilă, desigur, de a se ridica  la înalt nivel cultural. Accepta bucuros invitațiile  la partidele de pescuit la SlănicMoldova ori la meciurile de fotbal dintre oaspeți, precum cel din 1983, care a fost arbitrat de … Ana Blandiana, care a susținut  și un memorabil recital poetic. Ca moderator al temei ”Romanticii de azi” (1984) N. Manolescu a avut inspirația să-l invite la ”Zilele Culturii Călinesciene” pe  prozatorul Nicolae Breban. Anul 1985 a prilejuit o  trecere în revistă a literaturii române din ultimele două decenii, perioadă în care Nicolae Manolescu a publicat săptămânal cronici literare. Despre ”Dramaturgia în actualitate” (1986) nu s-a putut discuta decât în prezența  lui Marin Sorescu. Mulțumit de rezultate, Nicolae Manolescu declara:”Prima decadă a lunii  iunie este legată de Onești, unde se strânge, pentru  două – trei zile, cea mai mare cantitate de inteligență literară pe metrul pătrat din România”.

Au urmat  alte teme interesante, precum:”Realismul literaturii de azi” (1987) sau ”Exigența scriitorului de azi” (1988), ”Zilele…” devenind  o permanentă lecție de cultură ilustrată, de pildă, prin prezența  unui grup masiv de optzeciști, în frunte cu Mircea Cărtărescu. Se întâmplau și mici surprize: în 1990, fiind în prezidiu la Festivitatea de deschidere, Nicolae Manolescu  a fost prevenit că va lua cuvântul. Surprins, a privit debusolat în jur, iar Horațiu Mălăiele, pe fază, i-a întins o filă din bloc – notes-ul său de caricatură. Gânditor, criticul nu a notat nimic. Dar trecând la tribună, a vorbit magistral, aruncându-și din când în când, concentrat, privirea pe fila albă de hârtie. Alteori a analizat competent ”Literatura în școală” (2000) și, desigur, ”Actualitatea lui Călinescu” (2001).

Îndepărtându-se  de literatură, fasciat de  jocul politic, Nicolae Manolescu a mai revenit totuși la Onești încă de trei ori.  O dată ca om politic, președinte al Partidului Alianța Civică, împreună cu liberalul Dinu Patriciu. Când luxoasa mașină  în care se afla a oprit la Borzești – poarta de intrare în municipiu, la portiera de unde a coborât Dinu Patriciu s-au repezit vreo zece persoane, în vreme ce dincoace  eram doar doi –eu și inginerul Gheorghe Vidrașcu! La întâlnirea  de la Hotelul ”Trotuș”, discrepanța s-a adâncit, Patriciu fiind   asaltat cu zeci de întrebări privind economia, finanțele, privatizarea, în timp ce  însoțitorul său nu era întrebat nimic…

Am suferit enorm… Nici astăzi nu-mi explic de ce un om atât de inteligent și experimentat a comis un pas greșit. Nespusă putere ispititoare  a politicii! Numai că, intelectualii angrenați politic au fost elegant izolați și tot cei versați și versatili au tras sforile!

Ulterior, după această lecție amară, lucrurile s-au normalizat. Manolescu a revenit la  veritabila sa  vocație și, într-o întâlnire cu un public select, format din persoane care și-au permis luxul  sau care au făcut sacrificii să cumpere  ”Istoria critică a literaturii române”, într-o atmosferă aristocrat – culturală, în Aula Bibliotecii Municipale , a oferit  autografe și a  făcut  observații pertinente celor 500 de ani de scriere românească.

Ultima oară când a venit la Onești, Nicolae Manolescu era deja octogenar. Avea toate titlurile de care se putea bucura  un literat: profesor universitar, academician, director al revistei nr. 1 ”România literară”, președintele Uniunii Scriitorilor din România, reprezentant al României la UNESCO. Era dezamăgit de  starea literaturii române, căreia nu-i prevestea  un viitor prea roz.

Iată că acum a venit vremea să  vorbim la timpul trecut  despre cel care ne-a înnobilat orașul cu prezența sa de cel puțin 23 de ori! Nu putem decât să-i  mulțumim pe undele nevăzute ale puterii cerești și să păstrăm refrenul prin care ne-a încântat cândva:”Onești, Onești! Capitala culturii românești!” Fie ea  și numai pentru  trei zile binecuvântate din an!   PROF.  ARISTOTEL  PILIPĂUȚEANU, ONEȘTI

 ”PE UNDELE  NEVĂZUTE  ALE PUTERII CEREȘTI” ONEȘTIUL  MAI ARE, DE VINERI 12 IULIE, O STEA – A PROFESORULUI  ARISTOTEL PILIPĂUȚEANU! MOARTEA, CA O TAINĂ  INTERMINABILĂ, A RĂPUS  SUFLETUL  SĂU BUN, BLAJIN ȘI SFĂTOS! PROF. ARISTOTEL PILIPĂUȚEANU  ESTE  UN  NUME  RECUNOSCUT ȘI  APRECIAT  PRETUTINDENI, CARE  VA  EXISTA  ÎN ETERNITATE!

COMENTARII

Prof. Irodi Pamfile Gabriela Margareta, Onești

În noiembrie 2023 ați făcut printre multele dumneavoastră scrieri, cu talentul dumneavoastră remarcabil, o recenzie deosebita la filmul Playback, a regizoarei Iulia Rugină, prezentat la noi la Onesti.Mi se pare sfâșietor de trist ca acum sunteți acolo sus, printre îngeri.Un om de o cultura remarcabila, un simt fin al observației și talent al scrierii.Dumnezeu sa va ducă în lumină!

Puia Valer, Deva

Salut, magister, oriunde te-ai afla!

Prof. Adina Mitroiu, Onești 

Ce pierdere! Un om de o calitate rară, – demn, distins, vertical, prea modest – și un Profesor de legendă! Dumnezeu să îl odihnească în Lumină!

Sorina Diana Anton, Onești

Condolianțe  familiei! Cel mai bun profesor de limba română!

Monica Pătru

Rămas bun celui mai bun diriginte, al meu:Aristotel Pilipăuțeanu!Un om bun, cu caracter! Condoleanțe familiei!

Cami  Mamut, Onești

Dumnezeu să-l ierte, un om deosebit cu suflet mare și bun !

Prof. Vaida Aristică, Onești

Silviu  Toea, Onești

Dumnezeu să- l odihnească în pace ! A fost un diriginte și un profesor minunat!