POVESTEA DE DUMINICĂ
După cum spun marinarii, ”un albatros călător zburând deasupra corăbiei indică faptul că va veni vreme rea, iar dacă omori o astfel de pasăre, ai parte de ghinion. Albatrosul, în zborul său se bazează pe vânt ca să se menţină aeropurtat. Deci cu cât vremea este mai furtunoasă, cu atât va fi mai mare numărul de păsări pe cer. Dar, cu siguranţă, albatrosul nu cauzează nici un ghinion atunci când caută hrană rămasă la trecerea vaporului, sau aruncată peste bord. Albatrosul călător are cea mai mare lungime a întinderii aripilor, dintre toate creaturile zburătoare; aripile sale pot măsura mai bine de 3,5 metri de la un vârf la celălalt. Totuşi, pasărea cântăreşte rareori mai mult de 8 kg, iar muşchii slabi de zbor îi fac fâlfâitul din aripi foarte dificil.”
Tot de la oamenii mărilor mai aflăm că ”se credea, într-o vreme, că albatrosul nu îşi mişcă niciodată aripile în timp ce survolează graţios oceanul, dar se ştie acum că uneori foloseşte bătăi scurte din aripi, ca să-şi ajute zborul. Dacă încearcă să zboare într-o zi calmă, albatrosul bate din greu din aripi. Un albatros poate călători pe distanţe mari fără să obosească dacă vântul este bun. O astfel de pasăre a urmat un vapor care mergea repede, timp de şase zile. Alt albatros a fost însemnat cu o bandă şi găsit, douăsprezece zile mai târziu, la mai bine de 5000 km distanţă!”
Frânturile acestei povești (găsite pe un site despre viață și sănătate parcă se potrivesc și se completează cu …o relatare de ”Reflector” (adevărată)! ”Să ascultăm” povestitorul:”Aflându-mă într-o scurtă călătorie pe Marea Neagră, am avut ocazia să trec pe lângă silueta impunătoare a unei nave superbe cândva, acum, martoră tăcută, îngenunchiată și ruginită, o tristă mărturie a decimării flotei comerciale românești. Povestea navei <<Albatros>> a început în anul 1976 la Şantierul Naval din Galaţi, un an mai târziu fiind lansată la apă sub denumirea de Cargoul <<Dej>>, o bijuterie tehnologică pentru acele timpuri și totodată, o mândrie a flotei româneşti. Timp de peste 22 de ani, a brăzdat mările şi oceanele lumii, impunătoarea navă sub pavilion romànesc, stârnind admirația și respectul breslașilor. Deși pe parcursul serviciului Cargoul <<Dej>> (<<Albatrosul>>) ieșise întotdeauna învingător în încleștarea cu stihiile naturii, furtuna declanșată de urgia decimării flotei naționale, reprezenta și pentru uriașa structură din oțel, un pericol iminent.”
Doar strădania șefului Biroului de învățământ din cadrul Academiei Navale ”Mircea cel Bătrân”, Marian Deboveanu a făcut ca posibilă minunea salvării acesteia. ”Când am văzut cum începe să dispară flota, navele începând să fie sechestrate prin porturile străine, m-am gândit să iau câte o navă din fiecare tip de la Navrom şi să o transform în navă şcoală: un cargou, un tanc mineralier, un împingător”, a mărturisit fostul ”lup de mare”.
Așa a avut șansa să salveze cargoul ”Dej”, care a fost donat Academiei Navale, fiind transformat în navă-şcoală, ocazie cu care a fost redenumit, ”Albatros”. Astfel, în perioada 2001 – 2009, Albatros a fost înmatriculată ca navă-şcoală şi navă de transport maritim, pe el formându-se generații de ofițeri și subofițeri de marină. Din păcate, după anul 2009, nava nu a mai îndeplinit cerinţele impuse de legislaţia internaţională, depăşind termenul prescris de vechime maximă. În consecinţă, neîncadrându-se în exigenţele de acordare a „clasei”, s-a transformat în „navă-laborator”, la bordul ei instruindu-se studenţii Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Ultima misiune a navei a fost în anul 2009, atunci când a executat ultima cursă de transport pentru repatrierea tehnicii militare din teatrele de operaţii. Începând cu anul 2015, nava a intrat în componenţa Divizionului de sprijin logistic 129 al Bazei Logistice Navale, iar acum, așa cum vedeți din imagini, stă cuminte la ancoră în portul militar Mangalia și așteaptă să fie tăiată.
Aceasta a fost povestea vaporului albastru pe care mulți o vor trata cu normalitate, dar care pentru alții, reprezintă un episod trist despre decăderea flotei noastre împrăștiată de aiurea prin lume, sau bucățelită la fier vechi, așa cum va apune și ALBATROSUL.