Vasile Mureșean, sau Murivale, așa cum îl cunoaște lumea artistică și întreaga comunitate de fani virtuali, căci artistul este probabil cea mai activă prezență în mediul online, reprezintă una dintre marile enigme ale artei românești contemporane. Arta lui nu încearcă să recupereze, așa cum ar părea la prima vedere, materialul, suportul perisabil și imediat reciclabil, ci un lucru mult mai important, acela al comunicării profunde, atât între privitor și lucrare, ca relație pasivă, cât și între artist și lumea întreagă, obișnuită astăzi să treacă nepăsătoare pe lângă miile de imagini violent omniprezente.

Această prezență singulară, unică prin programul său artistic atât de coerent și bine susținut, lucrează în mod fundamental cu inefabilul, cu spiritul care transcende corporalitatea lucrurilor, cu existența eliberată de limitele materiei. Lucrările lui Murivale fac referire la speranța dăinuirii dincolo de singurătate și disoluție, la o cale de salvare a individului prin recuperarea simbolică a arhetipului. Identitățile reale se desprind de învelișul exterior narativ și devin contururi liniare puternice, profile antice sau bizantine care păstrează doar trăsăturile definitorii care sparg fundalul uniform și indefinit, într-o încercare de separare și, simultan, de contopire cu acesta.

În această lume postmodernă în care nu reciclarea este miza artistului, ci recuperarea, mântuirea prin rememorare, portretele devin efigii, semne ale unei existențe efemere a cărei singură salvare este arta, ca încercare de prelungire în memoria celor care sunt și a celor care au să fie. Temele pe care Murivale le repetă în mod sistematic fac referire la marile drame fondatoare ale civilizației noastre, fie că sunt scene din textele sacre sau reinterpretări după lucrările vechilor maeștri. Imaginile-reper sunt dezgolite de orice particularitate inițială, de orice artificiu plastic inutil și sunt reduse la enunțuri pure și definitive, trasate cu o suplețe a gestului de care doar o mână hiperexersată este capabilă.    Articol realizat de  doctorand  Dalina Bădescu, critic și istoric de artă