Ieri, 9 august, a fost Ziua Internaţională a Iubitorilor de Cărţi. Prilej pentru unele cotidiene ca să titreze:”Românii citesc cel mai puţin dintre popoarele UE!” România este precedată în clasament de Cipru (33,1 la sută şi Italia (35,4la sută), în timp ce ”la polul opus” se află Luxemburg (75,2 la sută), Danemarca (72,1 la sută) şi Estonia (70,7la sută). De asemenea, s-a constatat că în Uniunea Europeană femeile citesc mai mult decât bărbații (60,5 respectiv, 44,5 la sută)!
Tineri și vârstnici, bărbați și femei, ”să aruncăm” o privire spre paginile cărților!
,,Să nu uiţi niciodată cine eşti, să nu laşi oamenii să te transforme în cine vor ei să fii, nu uita că eşti un om minunat, că ai în tine puteri nebănuite de a schimba lumea în bine şi de a înfrumuseţa suflete! Trăieşte frumos, caută să însemni ceva în faţa oamenilor, retrage-te atunci când simţi că nu mai aparţii unui loc sau unui suflet şi ia-o de la început, ori de câte ori va trebui…” – din cartea ”Fluturi”, de Irina Binder
„Înainte de orice, dragostea este ascultare în tăcere. A iubi înseamnă a contempla (…). Va veni ora când nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zâmbetul, nici brațul drăgăstos, nici răsuflarea prezenței sale. Îți va fi de-ajuns ca ea doar să existe.” Antoine de Saint-Exupery, „Citadela”
„Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita.” – Mircea Eliade, „Maitrey”
„Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știi unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți.” – Panait Istrati
”De gândit la <<singurătatea>> personajelor din cărțile necitite sau citite rar, din întâmplare, ca să umplem un timp plicticos între două orașe aflate la o distanță de cinci-șase ore… Sunt atât de dornice de viața lor, de viața noastră! Dau buzna pe peroane, cumpără chifle, beau sucuri, riscă să piardă trenul, să se despartă, panicați, de cartea lor natală, cu cotor trainic și file comode. Cred că ar muri până la urmă prin gări necunoscute, pustii… Iar autorul le-ar căuta ani de zile! O, ce personaje distrate!” – Emil Brumaru
FOTO INTERNET, CUVĂNTUL LIBER