Am avut câteva zile libere și m-am surprins pe mine cu disponibilitatea de a mă lăsa uimită de București; de a-mi plăcea orașul în care stau. Nu știu cum s-a întâmplat minunea asta, dar mă bucur că s-a întâmplat. Îmi doresc să trăiesc ziua în care voi putea să mă bucur de București, cum mă bucur de diverse alte orașe în vacanțe. Și sunt semne, îmbucurătoare, simpatice, vesele, că povestea asta s-ar putea întâmpla la un moment dat.

Să luăm, de pildă, săptămâna care tocmai s-a încheiat; n-am avut vreme sa colind orașul, dar am avut vreme să mă bucur, din autobuz, în drum către bibliotecă, de fațade însorite, de umbre de copaci desfrunziți pe stradă, pe clădiri, de cer albastru și de statuia lui Carol I pe fundal albastru de cer; de ”Poarta Eroilor Revoluției” (în foto 1 și 2),  ce mi se pare minunată.

M-am bucurat și să privesc oamenii, clădirea  peste drum de Biblioteca Academiei, care arată seara ca un tablou de Mondrian.

Mi-au plăcut, deci, drumurile mele cu 226 către bibliotecă, cu ochii zgâiți pe geam și cu Rod Stewart în urechi (da, am și un loc preferat in 226; da, nu-mi mai pot închipui 226 fără Rod Stewart și fără „As Time Goes By”), mi-au plăcut orele petrecute la Biblioteca  Academiei  Române, cu nasul în foi și, din când în când, cu privirea în grădina bibliotecii), mi-au plăcut oamenii care caută, cercetează, în sacou, cu cravată, serioși, gânditori; și mi-a plăcut Bucureștiul ăsta  vesel! Și m-aș fi văzut pe străzi, cu aparatul foto de gât și cu-o hartă în mână, ca un turist într-un oraș pe care-l vede pentru prima oară…

Cred, deci, că povestea mea de amor cu Bucureștiul n-a murit de tot ( cum credeam mai demult) iar aceste rânduri  ar  trebui  să fie însoțite  de multe  poze; dar dacă închideți ochii, o să vedeți toate imaginile de care vă  povestesc…și cerul, și fatadele, și statuia…

Și zău că-i frumos Bucureștiul în serile Festivalului „George Enescu”! E primitor, fotogenic și parfumat și râuri-râuri de oameni, în haine de gală se plimbă agale înspre și dinspre sălile  ce găzduiesc concerte. E o altă lume cea care cucerește orașul după-amiaza și până la miezul nopții și cred că v-ați fi bucurat și voi, cum m-am bucurat și eu, văzând, pe la 10 noaptea, un autobuz 300 plin-plin cu oameni frumoși și eleganți plecând spre casă după concert! E frumos Bucureștiul în serile Festivalului Enescu; și oamenii-s frumoși, oamenii aceia care ies din casă gătiți și parfumați  pentru concerte; și zău că mi-aș dori să iasă mai des și să ia în stăpânire orașul!  Orașul lor – Bucureștiul!       Florentina G. (București)

Până  la 27 septembrie, la Ateneul Român din București se desfășoară Concursul Internațional ”George Enescu”