”Nu e nimic în lume mai scump decât sănătatea şi nimic mai frumos ca omul sănătos şi la trup şi la suflet. Că degeaba eşti sănătos ca un taur, dacă umbli toată ziua bosumflat şi nu te bucuri de viaţă, de parcă ai avea bătături pe suflet.” – Amza Pellea
BIBLIOTECA DE …UMOR
Oala
(Scheci à la Nea Mărin)
Mă frațâlor, asta mi-e crucea. Dacă nu v-oi spune drept, tăiați-mă, puneți sare și-atârnați-mă-n cinghir!
Nu știu cum o deterăm, cum o dresărăm, că o făcurăm de oaie. De oaie, ce mai! Cum ce oaie? Vorba vine! Să-mi saie ochii din cap de n – oi spune adevăru’. Că eu îi zâsăi Vetii:
– Fă, aci nu e lucru curat, Doamne păzăşte! Aruncă ăştia nucleara, de ne curăţă de pe faţa pământului. Ne curăţă, auz’!
– Ce-ai, mă? zâce. Te sculaşi cu faţa la pernă?
– Cum adică? Tu nu vezi, nu auzi?
– Ei, n-aud?! Dar la cât ai turnat în tine-asară, de-ai adurmit cu capu’ pe masă, n-ar fi de mirare, zâce. N-ar fi!
– Adică, tu crezi că acuma sunt beat? Ei drăcia dreacului! Adu oala!
– Di ce?
– Cum di ce? De-aia! Să mă trăzvesc, că văd că mai degrabă m-aş culca la loc.
– Nţ! Nu mai e!
– Ce nu măi e, fă?
– Oala.
– Păi, di ce?
– Ai spart-o asară.
– Ba pe dreacu’! Eu?
– Tu, da’ cine? Ai tras muşamaua cu totu’ de pe masă şi a căzut jos. S-a spart, ce mai! Noroc că adunasăm vasele, zâce, că mă lăsai cu mâna la inimă. Cu mâna la inimă mă lăsai.
– Atunci, adu cu găletuşa!
– Aia n-o făcusăm, vez’! Şi pe urmă, află că i-am dat-o lu’ da’ Lena cu lapte, că doar ştii că n-are dupe ce bea apă!
– Şi ce-ţ’ zâsăşi? Să-i dai de pomană-n post?!
– Ei, de pomană! Mi-o aducea-o şi fomeia când poate. Nu am eu timp acu’ să umblu după potcoave de cai morţi.
– Marş de ia găletuşa! Ei…
Şi ieşi, mă fraţâlor, trântind uşa.
– Acuma ce faci? zâsă când să întoarsă de la fântână, că la fântână fusasă, știi.
– Beau tutun, aia fac.
– Îţi trecu mahmureala? Nu mai vrei un vinişor? mă luă peste picior şi ieşi.
– Da, că şi ştiu eu sama la cepu’ ăla?! Ce-i făcuşi, ce-i dresăşi, că nu e chip să scot vin.
Da’ Veta nu mă mai auzi. Sunt eu la discreţia ei acu’? Sunt. Da’ şi când să-ntoarsă, mi ţ-o luai la draci.
– Nu puteai să măi stai? Tu eşti bună de trimis dupe moarte.
– Cum să măi stau? zâce. Lăsai fomeia să mănânce. Venii şi eu la masă ca uaminii.
– Care fomeie?
– Cum care? Lena Sâii. Nu ştii că la prânz vin acasă?
– Adică, mă ţânuşi pe uscat măi bine de trei ceasuri pentru fleacurile tele? Fi-ţ-ar războiu- al dreacu’! Nu măi termini odată, că acu’ vine Paştele? Tu nu vez’ că fi-ta habar n-are de macatele tele?
– Ei, i-o veni ei mintea! Acuma e crudă.
– Şi de curăţenie când te-apuci?
– Aia grijă mi-o purtai, vezi?! Dacă eşti aşa de grijuliu, de ce nu faci tu curăţenie? Stai cu burta-n sus, bei la vin şi tragi mahorcă. Crez’ c-o să-ţi meargă mult aşa?
– Vii la prânz, auz’?! Şi de ce nu zâsăşi, mă fomeie, aşa? Mă lăsaşi să stau pe uscat?
– Las’, că-ţ’ prinde bine când şi când.
– Şi găletuşa unde e?
– Ce găletuşă?
– A de plastic.
– A… Iote-o! Şi mi-o arătă sub măsuţa găleţilor de apă, măi dosului aşa.
– Păi, nu zâsăşi că e la da’ Lena?
– Minciuna nu e tot vorbă, că parcă aşa zâceai?
– Şi aci o ţâi?
– Păi, dacă umblu rar cu ea, unde ai vrea s-o ţâu? O ţâu aci s-o am la îndemână la nevoie.
– Ei, fi-ţ-ar min-ta a dreacului! Măi vorbim noi!
Şi îşi pusă, mă fraţâlor, în farfurie saramură de peşte, că rămăsasă de duminecă, ştii.
– Şi mie nu-mi pui? zâc.
– Păi, nu mâncaşi? Mă aşteptaşi pe mine? Dacă nu veneam la masă, mureai de foame, că doar știi că uneori mănânc și la Lena?
– Oi fi murind, zâsăi, şi îmi pusăi în farfurie. Şi adu vinu’ ăla odată!
– Care vin?
– Cum care? Nu aşa vorbirăm azi-dimineaţă?
– Că n-oi fi stat pe uscat pân-acuma?
– Iote că stătui, că nu ştiu sama la butie. Ce dreacu-i făcuşi, nu ştiu!
– Atunci, bea, zâce.
– Ce să beau? Ei, fi-ţ-ar băşcălia a dreacu’! De băşcălia ta îmi arde?!
Luai găletuşa, mă fraţâlor, şi coborâi iar în beci. Mă chinui cât mă chinui ca să scot vin, da’ nu fu chip, aşa că mă lăsai păgubaş.
Sunt eu la mâna ei? Sunt. Da’ şi când i-o veni rându’, de nu v-o plăcea ce am să-i fac! Olio, mamă! Că o fi ea dată şi neluată, dar nici cu mine nu mi-e ruşine. Aia e.
Şi mai rămâneţi sănătoşi! La bună vedere! Text de Elena Agiu-Neacşu