”DOVADĂ   N-AM,  DAR    ÎMI   ADUC   AMINTE!”

Străzile  municipiului de pe Trotuș (numit Gheorghe Gheorghiu Dej atunci…), erau pline de lume…Pe bulevardele ”Oituz” și ”Republicii”  era ”un du-te vino” continuu! Erau cam goale  magazinele ”Alimentara”, cu  multe  borcane  cu castraveți ori cu conserve de pește frumos rânduite, în câte o margine fiind și …cutiile cu creveți! Nici vorbă de carne de porc ori de brânză  și cașcaval… galantarele erau goale! Pâinea – la cartelă, jumătate  de pâine rotundă pe zi… cu cozi imense în magazine, în fața acestora…   Dar  oamenii  se uitau și prin spatele magazinelor, unde se putea vinde ulei, pungi cu mălai… ”tacâmuri de pui” sau ”oase graft cu legume” – maxim două pungi! Ce fericit erai să fi prins măcar  un tacâm cu aripi de pui!

Ca un paradox, restaurantele  din municipiu erau pline! Prin orice parte a  Oneștiului (deh, Gheorghe Gheorghiu Dej, cum îi spunea atunci!) Dacă  te aflai la ”Melody”,  restaurant cu scaune îmbrăcate… era lume stilată,  care aștepta chelnerul la masă! Frapierele ”aproape că plângeau” când erau goale și în restaurantele Hotelului ”Trotuș”, unde  chelnerii  erau cei mai cunoscuți, ”în cartea de vizită” a orașului! Aici  se încingeau ”dezbateri literare”, dispute, controverse, ”rezolvate” la  întâlnirile care  urmau în saloanele restaurantelor! Iar dacă în alte locuri ”berarii” abia făceau față solicitărilor (la ”Carpați” și ”Brașov” pe bulevardul Oituz, la ”Intim” jos, unde ”berea curgea” cu asezonate  farfurii cu pește (”stavrid sută la sută”), Restaurantul ”Moldova” era asemenea unui stup, cu un freamăt continuu după –amiaza!  Și daa, au fost  și vremurile când la ferestrele niciunui restaurant  nu mai erau… perdele, mizându-se  poate  pe faptul că văzuți din stradă, oamenii nu vor mai intra în restaurante!

Iar spre sfârșitul săptămânii orașul se umplea de afișe, regretatul doctor Dorin Speranția invitând melomanii la seri de audiții muzicale clasice iar tinerii fiind  invitați la  activitățile Casei de Cultură a Sindicatelor (la discoteci, la Cenaclul Tineretului, asta lăsând deoparte spectacolele teatrale și muzicale, la care participau mulți, foarte mulți oneșteni, de toate vârstele!). În acei ani (1979 – 1980), s-a înființat Formația folk – rock  ”Miorița”, care  a fost mulți ani o emblemă  nu numai a Oneștiului (municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej) și a Văii Trotușului, ea  fiind remarcată și la nivel național!

Hai să povestim cu  domnul Zamfir Ion, care retrăiește multe din frumoasele momente ale acestei formații,  ce parcă au avut loc doar cu câteva săptămâni în urmă și nu cu peste 40 de ani! ”Noi ne-am gândit ca să dăm  numele  <<Miorița>> acestei formații  ca  să aibă  filonul popular! Am înființat-o eu, Zamfir Ion împreună cu Romică Ifrim, Vali Mardare… Mai apoi ni s-au alăturat Ghiță Suciu, Marian Avramescu (fratele  cunoscutului poet Lucian Avramescu)  … La tobe l-am avut pe Fănică Nicoară!  Formația  <<Miorița>> a fost  încurajată de Constantin Uzum (director la IUC Borzești atunci) și de Candiano Priceputu,  director în acele vremuri al Casei de Cultură  a Sindicatelor din Onești! El ne-a crescut! Am cântat întâi în Onești, apoi am colindat întreaga țară, în cadrul Serbărilor  <<Scânteii Tineretului!>>  Acestea erau în concurență cu Cenaclul  <<Flacăra>>, condus de poetul Adrian Păunescu! <<Miorița>> era invincibilă, formația de forță,  la Serbările <<Scânteii Tineretului”!>>  Și devenisem  <<ceva  incredibil>> pentru  orașul  Bacău! <<Îi topeam>> la Toamna Culturală Băcăuană (un mare  festival  găzduit de orașul lui Bacovia!”)

– Care a fost cea mai mare satisfacție  avută cu Formația ”Miorița?”

– Invitarea la un mare festival  muzical din Bulgaria! Atunci, la Sofia, a fost prezent la acest festival președintele Bulgariei, Todor Jivkov iar Romică Ifrim a cântat  melodia ”Stâna părăsită” și în acea atmosferă a lăsat chitara jos!  Noi și cu  câțiva interpreți americani am ridicat sala în picioare!  O altă satisfacție a fost dată de faptul că în 1989  noi, formația ”Miorița” am fost singura  care  a reușit scoaterea  unui disc –numit  ”Rock 13!” De asemenea,  am  avut scoasă și o casetă la Roton! Sunt chestii  trecute,  lucruri de care îmi aduc aminte cu plăcere și când văd fotografiile de atunci, ce le păstrez!

Zamfir Ion ( cunoscut de prieteni ”Ninel”), a fost managerul  Formației ”Miorița”, formație  care a avut în repertoriu  ”cel puțin 60  de compoziții, cu filon folcloric”, după cum mărturisește. ”<<Stâna părăsită>> a fost  cântecul – reper  al  Mioriței! Dar aveam și alte melodii  pătrunzătoare, cu mare impact în rândul publicului: <<Suntem aici de mii de ani>>, <<Noi n-am plătit istoricii cu ziua!>>

– Prieteni, ce prieteni a avut Grupul  ”Miorița”?

– Omul  care ne-a ajutat cel mai mult  pe noi ca să ajungem la ”Serbările  Scânteii Tineretului” a fost Victor Socaciu! Am fost prieteni foarte buni  cu Gheorghe Gheorghiu, cu Ion Gyuri Pascu. Am cântat alături de legendarele formații ”Sfinx”, ”Compact”, ”Progresiv TM”. Am fost colegi de scenă cu … Mădălina Manole (care cânta în Grupul  ”Alfa și Beta”), cu Florica Bradu, un nume arhicunoscut în folclor!  Iar noi l-am ajutat pe …Doru Octavian Dumitru  ca să intre  alături la marile spectacole ale  <<Serbărilor Scânteii Tineretului!>>”

Într-un  moment  ”clepsidra”  parcă se oprește…  ”Mirajul” formației ”Miorița” a durat cam 10 ani… A continuat și în alte formule, dar viața și-a urmat  cursul de zi cu zi! Și îl aud pe  domnul Zamfir Ion zicând :”Ce bine  ar fi să poți ca să spui  totul! Dar nu ai cum niciodată ca să spui totul!” În acest timp  mai aflăm  două lucruri interesante: ”Erau în vogă în Onești două formații –<< Miorița>>  și <<Balada!>> Și acestea  au reușit, la  spectacolele pe care le-au dat, ca să umple până  la refuz  sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Onești! Cu aproape 1000 de locuri! Lucru ce s-a întâmplat în orașul Gheorghe Gheorghiu Dej (căruia oamenii  tot ”Onești” îi spuneau!), doar când a venit <<Phoenix-ul!>> Și a mai fost  o  chestie  ieșită din comun, când la Festivalul Național  <<Cântarea României>>, în întrecerea  pe  țară  a formațiilor muzicale,  care a avut loc la Vaslui, cele două  trupe din Onești, rivale, în sensul bun al cuvântului , <<Balada>>  și  <<Miorița>>, de la aceeași Casă de Cultură, din Onești, au ocupat locul 1, președintele juriului fiind atunci… Horia Moculescu! A fost  un lucru mare, nemaiîntâlnit, ca  două formații muzicale dintr-un oraș  muncitoresc (cum era Gheorghiu Dej – Onești), ca  să se claseze pe primul loc, la   acest puternic concurs  desfășurat la Vaslui (Faza pe țară a Festivalului Național ”Cântarea României”)!

Fiind prezent la împărtășirea întregii povești a Grupului ”Miorița” interpretul de muzică folk din Onești, Lică Chițcan, membru atunci  în formația ”Balada”, a menționat:” De fapt,  din acest loc fiind, <<Balada>> și <<Miorița>> au fost  și în alți ani,  de  3 (trei) ori laureate pe țară  la Festivalul Național  <<Cântarea României!>>” Și Lică Chițcan ne-a povestit multe lucruri…are  multe proiecte și ca realizare deosebită un nou CD… Despre  toate  acestea  o să vorbim curând…     Ion Moraru