POEȚI SUCEVENI
Prin sate plâng fântânile-nghețate
Au asfințit demult acele vremuri,
Când lanțuri înghețau pe la fântâni
Zăpezile ne troienia cărarea
Iar oamenii erau așa de buni.
Prin case se torcea firul de lână,
Războiul, nu era între popoare
Când mama răsucea suveica-n mâna
Și ne țesea covorul sub picioare.
Fierbeau pe plită poamele uscate
În oala cea cu torțile de lut,
Când o vecină ne bătea în poartă
Un pumn de zahăr, să ceară cu-mprumut.
Pe la ferestre florile de gheață
Aveau miros de pâine și de vin,
Iar casa primenită cu colinde
Zâmbea călduță sub un cer senin.
Așa era atunci, eram săraci
Cu case mici, cu tindă și pridvor
La vatra unde plânge azi cenușa
Și lutul ars din toartă la ulcior.
Mă arde dorul timpului trecut,
Acel puțin, ce ne făcea bogați
Când casele din sat erau surori
Nu se știa de ură între frați.
Azi toate nu mai sunt la locul lor,
Prin sate plâng fântânile-nghețate
Iar ulițele dorm sub pașii vremii
Și sfinte amintiri demult uitate … Versuri de Mary Otilia Mari, Fălticeni
CE VREMURI !
Ce vremuri reci și dușmănoase
Apasă lumea-nfrigurată,
Un frig ce-ți intră până-n oase,
O lume tot mai înghețată.
Dovezile de omenie
Din ce în ce tot mai puține-
Cum de avem, nimeni nu știe,
În loc de sânge, gheață-n vine.
Ni s-a sleit entuziasmul,
Că s-a răcit pofta de viață,
De vină este doar marasmul
Căruia nu-i mai facem față.
Înstrăinatu-s-a ființa,
Iar gloria omului apune
Lăsându-l prins în neputința
De a mai crede în minune.
Ce vremuri! A-ngropat ninsoarea
O lume și nu-i prima oară
Când, neștiind care-i valoarea,
Dă omul vrabia pe o cioară. Versuri de Casian Balabasciuc, Câmpulung Moldovenesc