Poeme de Ghenarie

Poeme  de Ghenarie

POEȚI    SUCEVENI

Prin sate plâng fântânile-nghețate

 

 

Au asfințit demult acele vremuri,
Când lanțuri înghețau pe la fântâni
Zăpezile ne troienia cărarea
Iar oamenii erau așa de buni.

 

Prin case se torcea firul de lână,
Războiul, nu era între popoare
Când mama răsucea suveica-n mâna
Și ne țesea covorul sub picioare.

 

Fierbeau pe plită poamele uscate
În oala cea cu torțile de lut,
Când o vecină ne bătea în poartă
Un pumn de zahăr, să ceară cu-mprumut.

 

Pe la ferestre florile de gheață
Aveau miros de pâine și de vin,
Iar casa primenită cu colinde
Zâmbea călduță sub un cer senin.

 

Așa era atunci, eram săraci
Cu case mici, cu tindă și pridvor
La vatra unde plânge azi cenușa
Și lutul ars din toartă la ulcior.

 

Mă arde dorul timpului trecut,
Acel puțin, ce ne făcea bogați
Când casele din sat erau surori
Nu se știa de ură între frați.

 

Azi toate nu mai sunt la locul lor,
Prin sate plâng fântânile-nghețate
Iar ulițele dorm sub pașii vremii
Și sfinte amintiri demult uitate …           Versuri de  Mary Otilia Mari, Fălticeni

 

 

CE  VREMURI !

 

 

 

Ce vremuri reci și dușmănoase

Apasă lumea-nfrigurată,

Un frig ce-ți intră până-n oase,

O lume tot mai înghețată.

 

 

 

Dovezile de omenie

Din ce în ce tot mai puține-

Cum de avem, nimeni nu știe,

În loc de sânge, gheață-n vine.

 

 

 

Ni s-a sleit entuziasmul,

Că s-a răcit pofta de viață,

De vină este doar marasmul

Căruia nu-i mai facem față.

 

 

 

Înstrăinatu-s-a ființa,

Iar gloria omului apune

Lăsându-l prins în neputința

De a mai crede în minune.

 

 

 

Ce vremuri! A-ngropat ninsoarea

O lume și nu-i prima oară

Când, neștiind care-i valoarea,

Dă omul vrabia pe o cioară.                Versuri   de   Casian Balabasciuc,  Câmpulung  Moldovenesc

 

 

 

Distribuie articolul!