Ce ai să faci, de ziua ta femeie?

 

 

 

Ce ai să faci, de ziua ta femeie?

Ai să-ți pui tocuri și-o să te fardezi?

Sau te strecori cu gândul, prin gaura de cheie

Spre lumea după care, pe-ascuns încă visezi?

 

 

 

Ce ai să faci femeie, soție adorată?

Ai să miroși o floare păstrată în ierbar?

Te îmbraci în chipul vesel să nu pari demodată?

Sau doar întorci o filă, pe-ascuns din calendar?

 

Ce ai să faci femeie?, ce după port și nume

Tu ți-ai urmat alesul fără să ceri nimic,

Ceri doar lui Dumnezeu, când stai la rugăciune

Să-ți înflorească straiul din sufletul tău mic.

 

 

 

Ce ai să faci femeie, de-obârșie firavă?

Ca zestre ți-a fost dat, când cazi să te ridici

Ce ai să faci frumoaso, în ziua ta de slavă?

De ți-ai aflat menirea, și mie să îmi zici.

 

 

 

Ce ai să faci, de ziua ta femeie?

Ai să te îmbraci, în rochia de bal?

Pășești pe câmpul tău, țesut cu orhidee?

Sau te așezi smerită, să joci pân’ la final?                Versuri:  Mădălina Elena Barbu, poetă din orașul Vălenii de Munte stabilită la  București