E aproape imposibil să treacă o zi  fără să vedem  sau  să auzim ceva despre sport. La TV, la radio, on-line sau pe stradă sportul este mereu prezent – fie că e vorba despre  competiții naționale, internaționale sau zonale.

Și totuși, de ce ne  place atât de mult  sportul? Dacă privim înapoi în istorie, până  în Antichitate, aflăm că  unul dintre cei mai influienți gânditori ai lumii antice, Sfântul Augustin din Nipone (354 – 430 după Hristos), povestea că în copilărie era obsedat de jocurile  cu mingea. El scrie:”Îmi plăceau jocurile de orice fel, dar mai ales cele cu mingea, eram stăpânit de dorința  de a excela, de a învinge, de a fi cel mai bun”.

Jocurile cu mingea  erau extrem de populare în Grecia și Roma Antică. Grecii și romanii practicau și alte sporturi: atletism, înot, haltere, lupte, box.

Oamenii antici  practicau sportul  din mai multe motive: pentru distracție, pentru sănătate sau pur și simplu pentru a-și demonstra abilitățile. Nici  rolul de spectator nu era neglijat. ”Mulți dintre spectatori  pleacă îndrăgostiți de bărbăție și efort”, nota în însemnările  sale scriitorul Lucian din Samorata (secolul II după Hristos).

Deși lumea a evoluat, a progresat și s-a emancipat, sportul se practică pretutindeni, din aceleași motive ca și în antichitate. Dintre toate  ramurile sportive  practicate în antichitate doar lupta  cu  carele și luptele  gladiatorilor se desfășurau / disputau fără un arbitraj real. Ele aveau loc  în special pentru spectacol real și adeseori erau mortale.

Revenind la epoca zilelor noastre știm deja că  orice ramură sportivă, orice joc de echipă sau individual, se desfășoară în baza unor regulamente stricte, cu referire la  specificul ramurii sportive.  Pentru a se păstra  regulamentul în timpul jocului, exercițiului, competiției, a fost nevoie de  un arbitraj. Chiar și la sporturile individuale a fost și este nevoie de un arbitru sau o comisie de arbitri (exemplu, gimnastica), iar în sporturile  de echipă, de o brigadă  formată din 2 – 3 arbitri. Nu există ramură sportivă care desfășoară o activitate de participare într-un concurs, competiție, fie ea și amicală / de pregătire, să nu necesite  o supraveghere oficială prin respectarea  regulilor și regulamentelor.

Așadar,azi ne  vom rezuma la  a vorbi despre arbitrii de fotbal, și nu de oriunde sau de pretutindeni! Vom vorbi  despre arbitrii de fotbal din Onești! Arbitrii  oneșteni au activat  în diferite eșaloane sub egida Federației Române de Fotbal prin Asociația (Regională) Județeană de Fotbal. Odată cu apariția obiectivelor  industriale în zona Onești (se întâmpla în prima jumătate a anilor ’ 50), au luat ființă lu primele  asociații sportive. Primele dintre acestea au fost : ”Chimia” (CSB – Combinatul  Chimic Borzești), ”Petrolul” Onești (Rafinăria Onești), ”Cauciucul” Onești (Combinatul de Cauciuc Sintetic)  și ”Forestierul” (Intreprinderea Forestieră și apoi IFET – Intreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport). În anii ’60  au apărut, s-au înființat  puzderie de  asociații sportive  cu disciplina de bază fotbal. Amintim de ”Progresul IGO” (Intreprinderea de Gospodărie Orășenească), TMUCB  (Trustul Montaj Utilaje Chimice Borzești) sau ”Soda I” și ”Soda II”. Unele dintre aceste echipe participau în campionatul regional (Regiunea Bacău, celelalte în campionatul orășenesc, ce a devenit pe parcurs Campionatul municipal Onești (inițial cu 6 – 7 echipe, crescând până la 12 – 14 echipe).

Arhivele sportului oneștean  au reținut că printre primii  arbitri care au oficiat au fost Viorel Sita, Constantin Chiticaru  și  Sever (funcționar la Primăria Onești, Serviciul Urbanism). Au venit apoi  Sebastian Burlacu –”Mamițu”, Gheorghe Filip – ”Nea  Ion”, Petrică Buhalău, Ion Porumb, Ion Vârlan, Valerică Luca, Marcel Bujor, Ștefan Martin, Victor Roșu. În 1983  vine prin transfer de la Câmpina (jud. Prahova), Constantin Ene. De fapt, în perioada anilor ’ 80  filiala oneșteană a arbitrilor de fotbal  cuprindea un lot numeros, cu arbitri ce  oficiau la toate diviziile, erapă de etapă (majoritatea oficiau la Divizia C). Lotul lărgit cuprindea nume  precum Matei Tache, Constantin Plop, Emil Ganea, Vasile Stanciu, Mihai Babătă, Viorel Avasiloaie – zis ”Porumboiu”, pentru  sobrietatea și exigența lui), Argintaru (PTTR), Ion Pavalache, Gurzanopolos (”Coleșcov”), Costică Bostan, Adrian Jitariuc, Adrian  Ciobanu, Bogdan  Burtea, Costel Apostol, Dan  Boantă, Constantin Bârlenghea, Florin Mihăilescu.Vine, apare echipa tânără după 1995, cu Tiberiu Moldovan, Petruț Popa, Vasile  și  Adrian Tufă, George Patriche – ”Corpodean”.

În toată această activitate a arbitrajului există o ierarhizare: începători, avansați,  stagiari dar și  categorii de clasificare (a I a, a II a, a III a), apoi pe loturi naționale (lotul ”C” , ”B”, ”A”) și internațional, UEFA și FIFA.   Dintre arbitrii oneșteni, primul care a prins lotul ”B” a fost  Sebastian Burlacu. Apoi ”a progresat” în lotul de perspectivă. În această postură a prins 6 (șase) meciuri în calitate de  arbitru de linie (tușier) la Divizia A. Apoi ”s-a stins…” La timpul acelor ani a circulat în lumea  fotbalului dâmbovițean  o legendă despre scoaterea (eliminarea) lui ”Mamițu” din arbitraj! Ca o completare spunem că tot atunci  au fost scoși din arbitraj  și doi bucureșteni – frații Carol și Anton Jurja. Ieșirea totală  din  arbitraj a oneșteanului nostru nu a fost  explicată sau aflată  nici până în zilele noastre!

Tot în acea perioadă  activa cu succes și Ion Vârlan, cu multe meciuri la activ. Deși era component al lotului ”B” – național, a arbitrat, a oficiat în peste  60 de meciuri, ca ”tușier” în Divizia A.  A fost delegat  și a făcut parte din brigăzi ce îi aveau ”la centru” pe reputați arbitri, de talie europeană sau mondială, precum Nicolae Rainea, Ioan Igna, Adrian Porumboiu, Ion Crăciunescu sau Francisc Coloși.  După mulți ani Ion Vârlan a declarat că ”cel mai crâncen meci, precum și foarte greu, a fost  la un duel între Minerul Baia Mare (antrenor, Viorel Mateianu) și ASA Târgu Mureș (antrenor Cornel Cacovean), meci de Divizia B – ultima etapă, ce decidea echipa care urma să promoveze. Brigada de arbitri îl avea la centru pe reputatul arbitru  FIFA, Adrian Porumboiu iar partener la linie  era oneșteanul Marcel Bujor”.

Deși făceau parte din Lotul ”C”, Marcel Bujor,Petrică Buhalău și Ștefan Martin au  oficiat  la multe meciuri cu miză din Divizia B. Activitate îndelungată, cu multe meciuri  la care a oficiat în Divizia ”C”, au avut Victor Roșu, Valerică Luca, Tiberiu Moldovan, Costică Ene – Câmpina, Petruț Popa și Florin Mihăilescu.

Profesorul Emil Ganea, fost arbitru în Lotul ”C”, dar și arbitru de futs este, de ani buni, profesor – instructor  la școala de arbitri de la nivelul județului Bacău.În ultimii  6 – 7 ani, au trecut ”clasa”  arbitrii ce activează  oficial în Liga a 3 a: Alexandru Crăciun, Tudor – Ovidiu Dima, Florin Cătălin Serian. La nivel de județ deocamdată oficiază  Ruben Bucătaru, Danielle Bizideaua, Bogdan Dumbrăveanu și  Leonard Tudorache. Din lotul  oneștean mai face parte Dinu Măran – acum student la medicină. Este de evidențiat faptul că  cel mai remarcabil ”produs”  al școlii oneștene de arbitraj și  implicit, a profesorului Emil Ganea, este Alexandra Apostu – ce arbitrează / oficiază la nivel național și care, de doi ani, este deținătoare a ecusonului FIFA.         Articol  realizat  de  Mircea Bostan, Senior al sportului oneștean