Primul  om  de zăpadă

 

 

Mi-a nins aseară în grădină,

Dar nu cu fulgi mari de lumină,

Mi-a nins, n-a mai nins niciodată așa,

Cu îngeri moi, sclipitori, de bezea.

 

 

Zi și tu! Mi-a spus mama prin vis,

Alb din alb, astupând un abis,

Ninge-n toți  muritorii  de rând,

Albe aripi le vor crește-n curând!

 

 

Ce să zic? Ce să zic? i-am răspuns,

O pereche de aripi nu-i mereu de  ajuns!

Să trimiți, să trimiți dacă poți,

O ninsoare de aripi la toți!

 

 

Din ninsoare  să facem grădină

S-o vegheze un Om de Lumină!

Când va ninge, vei ști c-am trimis

Un om să-ți păzească  un vis!

 

 

Primul  Om de Zăpadă să știi,

Nu-i făcut, nu-i făcut de copii!

În troiene un înger a fost,

Și de-atunci  toate ning cu un rost!         Versuri de Tincuța Horonceanu Bernevic prezentate la ”Crăciunul Scriitorilor” Bacău, 6 decembrie  2025