Fereastra   inimii

 

Într-un spital, la o anumită încăpere ședeau doi bolnavi, unul dintre ei fiind foarte bolnav,  nu se putea întoarce pe o parte sau alta, ci stăatea cu privirea către ușă.

Celălalt om bolnav,  cu multă milă, își luase” un canon”, ca în fiecare dimineață să- i spună colegului său cum este afară, privind prin geamul camerei, făcându- i, astfel, suferința mai ușoară.

Și îi zicea:”Afară, astăzi, este o dimineață minunată, cu pomi înfloriți, cu păsărele care cântă, cu Soare, cu flori frumoase și frumos colorate..”

Asta făcea în fiecare dimineață, alinând într-un fel durerea celui dintâi.

Dar într-o dimineață, nu l-a mai auzit pe colegul de cameră vorbindu-i nimic și, nelinistit, a chemat o asistentă și a întrebat- o ce s-a întâmplat cu el..

Asistenta i-a răspuns:

„Colegul tău de cameră a trecut la Domnul, dar să știi că era mai bolnav decât  tine și…era orb!”

” Păi geamul,dimineața, pădurea, neaua sau roua, vremea, florile, Soarele,…Răsăritul și Apusul… cum le vedea?”

Nu vedea ,…”te vedea” pe tine,.. .a răspuns asistenta, cu lacrimi și iubire..

Ceea ce faci, „aceea ești!”

Pe om îl vezi cu ochii, pe Dumnezeu cu inima…

Totdeauna există cineva care trebuie să fie ajutat de tine!

Totdeauna există Cineva de care și tu ai trebuință!

Zâmbeste…fiecare zi este frumoasă ,..dacă vrei…”poți vedea”!

( text preluat)

Lumină lină!  Să aducă pronia Domnului seninul de suflet care înmugurește orice bucurie ziditoare!

 

Calea mântuirii

 

S-a făcut odată adunare la Sketis despre un frate care greşise, iar părinţii vorbeau.

Avva Pior însă tăcea; apoi  s-a ridicat, a ieşit, şi a luat un sac, umplându-l de nisip, şi-l căra pe umăr.

Şi punând puţin nisip într-un săculeţ îl ducea pe dinainte. Întrebat fiind de părinţi ce va să fie asta, le zise:

-Sacul cel cu mult nisip sunt greşelile mele, că sunt multe; iar acestea puţine ale fratelui meu sunt dinainte, şi-mi petrec vremea judecându-l.

Nu aşa ar trebui să fac, ci să mi le car pe ale mele dinainte şi să mă îngrijesc de ele, şi să-l rog pe Dumnezeu să mă ierte.

Părinţii se ridicară, zicându-i:

– Într-adevăr, aceasta este calea mântuirii.

(Patericul Egiptean)

„Precum lumina te scoate din intuneric asemenea și rugăciunea și puterea Sfintei Liturghii scoate sufletul omului din noaptea păcatului!”

(Sf.Paisie Aghioritul)

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Candelă cu pace în  inimii!                   Preot  Ioan   Bârgăoanu