Scriitorul băcăuan Dan Sandu, colaborator al Ziarului de Vrancea, dedică un emoționant text aniversar poetului și animatorului cultural Constantin Th. Ciobanu, personalitate emblematică a literaturii române contemporane, legată prin evenimente și dialog cultural de spațiul Vrancei.

 

 …Astăzi, când

 Mă-ncaibără un vis măiestru turnat în plinul dintr-o glajă,

 Zvonind o sete fără număr pe clinchetul dintre pahare

 Și ne fălim noi, Maître, tot în peceți de necuprinsă vrajă,

 De la Vatala pân’ la Tisa – înnobilați în bucurii testamentare.                                                 

Sufăr aceste rânduri (și pentru mine!) într-un început de zodie (cea a Peștilor), când gândul meu se prăvale năvălire de flori prin vârstele unei Prietenii (în)vechi(te), asemenea vinului bun (al Poeziei, firește!), (de)gustat (mai mult în amintiri!), sub clar de lună, în Parcul „G. Călinescu”, din Oneşti, din garafa mustind de visuri și de proiecte fără de egal. Cum ar spune Maestrul, dintr-o posibilă “distanță pentru descifrare”:

„Așchiile cerului care-ncotro:

le-aș chema

din muțenie,

 dar n-au

 nume,

le-aș chema

din muțenie,

 dar n-au

 nume,

să fi plecat în numele meu

m-ar striga,

însă nu-s decât

țipete – mâzgăleli

 ascuțindu-se

de culoarea uitării.”

  Despre statura spirituală a Poetului, despre personalitatea sa singulară, despre măreția sufletului său nu va putea vorbi decât istoria care îi va înveșnici numele asemenea menestrelului ursit să-și poarte crucea destinului sub pecetea unui glas unic, ostoit pe-un umăr de stea:

„Mamă, aeru-i plugărit/

cenușa șoptită-l naște hârtie/

cam cât cu tine și eu am murit:/

ceea ce nu se mai știe…”

Sunt unul dintre aceia care consideră că oamenii ALEȘI nu pot fi înlocuiți, în veci. Constantin Th. Ciobanu este, neîndoielnic, unul dintre aceștia. Încălărat cu nădejde în șaua celor opt decenii și…, «CETEHAȘUL» rămâne întruchiparea boieriei intelectuale și a erudiției fascinante. Scrie inspirat („cu tot corpul”), se mișcă dezinvolt prin toate registrele enciclopedismului și, nu de puține ori, rămâne „singur” printre convivii «Zilelor Culturii Călinesciene»: poeți, prozatori, istorici și critici literari, eseiști și filosofi, dramaturgi și actori, lingviști și critici de artă. Adică, zăbava din toposul cuminecării fără de care nu se mai poate:

“Să luăm lucrurile așa cum sunt,

fie și-o lașitate-nțeleptă,

 mai ostenit îmi odihnesc amărăciunea

 pe patul de mărăcine,

și mai fără cine tăindu-mă-n

lama limitei mele,

îngerul intangibil

din efect mă-ntoarce la cauză

cu ziua ca zid, să-mi anunțe

 ieșirea pe șoaptă-n descenușare

de sufletu-n alb.”

 Mă plec în fața Domniei Sale la veșnic ceas de cumpănă aniversară și îmi permit să-ntreb cu sfiiciuni de catifea în gând: „Ce-a mai rămas, Dom’ Profesor, din mirosul acelor pământuri din luna lui Mai, purtate candid pe umerii cerului înfrunzit solemn (și pentru noi!) ca doi ochi adânciți în mirare, când m-ați luat de braț și mi-ați deschis ușa Cenaclului <Junimea Nouă> ?!!?”… Îmi răspunde, probabil, tăcerea de tuș înluceferit a (peste)treimii de veac care ne judecă Prietenia – răbdarea și încercările Trecerii, patimile fiecăruia pironite pe altarul Iluziei (era să-i zic Poezie!), nălucirile unui timp viclean care sapă şi sapă la temeliile noastre şi cu care ne-am amăgit nemurirea. Și mă trezesc că spun, cu-adâncă reverență-n cuget:

Stăpâne

biografia incertă cu care-mi zidești

lutul a pus între noi întuneric

nu stă de mine să mă asemuiesc statuilor

ciuruite de fericire

acestea ne fură anii cei mai frumoși

cocoțându-i pe socluri

pentru a minți clipa

scapèți fără număr negustori de

iluzii vor cântări frigura

 paharele mele negolite încă

băiatul ăsta a fost un golan

cum nu pricepeți odată

cine naiba l-a pus s-o pețească

pe Doamna Unica Inevitabila?

   Dan Sandu   

 Despre CIOBANU TH. CONSTANTIN

– data naşterii: 19.02.1939

– localitate: Oneşti, Bacău

– anul primirii în USR: 1987

– publicaţii:

Poetul, profesorul, animatorul cultural, preşedinte fondator al Societăţii Culturale «G. Călinescu», oneşteanul CONSTANTIN TH. CIOBANU ( n. 19 februarie 1939) a debutat în literatură acum mai bine de cinci decenii. Volume de versuri : CETATEA DE INIMĂ (1972); PORŢILE LUI SEPTEMBRIE; INFRANORD; INSCRIPŢII PE DRUMUL ROTUND; ÎNGER ÎN GERUNZIU; PASUL PE NU; LA VAMA VIRGULEI; MERGÂNDU-MĂ.

– activitate, distincţii, premii:

Născut la 19 februarie 1939, la Tisa, comuna Sănduleni, judeţul Bacău. Licenţiat în Litere al Universităţii „Alex.I.Cuza” din Iaşi, profesor de literatură la Colegiile „Grigore Moisil” şi „Dimitrie Cantemir” din Oneşti, preşedinte al Comitetului Municipal de Cultură şi Artă, preşedinte fondator al Societăţii Culturale „G.Călinescu” şi al Fundaţiei Naţionale „G Călinescu”. A iniţiat şi conduce Colocviile anuale Zilele Culturii Călinesciene. Redactor şef al revistei Jurnalul Literar şi director al Editurii Aristarc.

A debutat cu versuri în 1956 şi a semnat poeme, articole, cronici literare şi muzicale, eseuri în Iaşul literar, Ateneu, Steaua, Cronica, Luceafărul, Contemporanul, Convorbiri literare, România literară, Argeş, Tribuna, Manuscriptum, Viaţa Românească, Revue Roumaine, Rădăcini (Canada). A îngrijit ediţiile: George Enescu – biografie documentară de Romeo Drăghici; Muzeul de istorie Bacău; Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G.Călinescu; Umbre şi lumini (Amintirile unei prinţese moldave) de Maria Cantacuzino-Enescu.

Premiul de poezie Bacovia al revistei Ateneu, Bacău.

„Claviatura sa e nervoasă. Imaginile sale-s abrupte, de o violenţă necomună şi inventivă. (…) o aură de presimţiri metafizice separă în inima lui recuzita comună şi (…) de alte nelinişti şi decide zorii unei originalităţi. Să aibă grijă de destinul ei !“ (Ion Caraion)

„Unul dintre cei mai neobosiţi animatori culturali din câţi au existat la noi, excelent cunoscător al ţinutului oneştean, C.Th.Ciobanu este, iată, nu în ultimul rând, un poet remarcabil, sensibil şi cultivat.“

(Mircea Cărtărescu)

„Civilitatea pare a fi chiar natura sa genuină. Civilizată e şi poezia sa: decentă, fără stridenţe, calmă, reflexivă, interiorizată decantată-Deşi un proiect cum e jurnalul său itinerant, ajuns cu De-un ger cu Heidegger la al V-lea volum, e mai degrabă temerar decât cuminte. Oricum un pariu unic în poezia noastră(…) suavităţile melancolice rulează aici într-un proiect „epopeic”; o epopee de inefabile şi de sublimări muzicale”.   (Al.Cistelecan)

„Unul dintre cei mai neobosiţi animatori culturali din câţi au existat la noi, excelent cunoscător al ţinutului oneştean, C.Th.Ciobanu este, iată, nu în ultimul rând, un poet remarcabil, sensibil şi cultivat.“MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Căci rostul poemului său acesta pare să fie: de a «aduna din cădere», de a domestici, de a opri surparea sensurilor, sălbăticirea spaţiului şi timpului interior.

MIRCEA MARTIN

„Este o plăcere să explorezi zăcămintele de poezie din cele trei volume care însumează 1200 de pagini. Constantin Th. Ciobanu nu imită pe nimeni şi ne oferă noi şi noi surprize pe măsură ce îi străbatem vastul domeniu de cuvinte.“

ALEX ŞTEFĂNESCU

„Solitarul de la Oneşti, disertativ hiperborean, transparent şi criptic, e un modern complex, marcat de melancolii reprimate. «Jurnalul» său, unul de poet realizat, respiră o singurătate plurimodulară inclasabilă. Creaţia înseamnă, în acest caz, o tentativă de transsubstanţiere – act defensiv în spiritul marilor tragici ai Heladei.“

CONSTANTIN CIOPRAGA