DIN    ”IUREȘUL”  INTERNETULUI

 

Pe vremea romanilor, sărbătoarea Floriilor era dedicată Zeiţei Flora. Apoi creştinii au transformat-o în Duminica Floriilor, ziua în care începeau pregătirile pentru Învierea Domnului. Aşa se face că a fost legată de intrarea Domnului în Ierusalim.  

 Duminica Floriilor este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul bisericesc. Este primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din anul liturgic și marchează începutul Săptămânii Mari sau Săptămâna Patimilor, perioada premergătoare Paștelui, și comemorează momentul solemn al intrării triumfale a lui Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de Pătimirile Sale.

 

De   Florii

 

O, preacinstitule cetitoriu, să știi dumneata că Floriile în vechiul București nu erau doar prilej de smerenie și plecăciune la cele sfinte, ci și un adevărat teatru al firii, unde natura, cu ifose de cucoană primăvăratică, își etala podoabele spre mirarea norodului.

Florăresele de odinioară, acele zâne cu coșuri:

Pe ulițele capitalei se ivea, ca din senin, câte o florăreasă — de multe ori țigancă voinică și isteață — purtând în brațe coșuri doldora de flori, de parcă însăși primăvara fusese prinsă și vândută la bucată! Cu glas dulce ori mai câteodată poruncitor, îmbiau mușteriii să-și înfrumusețeze viața cu o garoafă, o zambilă ori măcar o floare de „să nu zică lumea că ești om posac”.

Datina din Centrul Vechi, fără cafele cu spumă și fandoseli:

Astăzi, Centrul Vechi geme de terase și cafegii cu pretenții, însă în vremurile cele vechi, norodul se îndeletnicea cu lucruri mai duhovnicești: mergea la biserică, cu ramuri de salcie în mână, și nu pentru „selfie”, ci pentru mântuire! Apoi, după slujbă, se plimba alene, mirosind primăvara ca pe o plăcintă abia scoasă din cuptor.

Grădinile cele ascunse și magnoliile cu ifose boierești:

Orașul nu era doar praf și trăsuri hodorogite, ci și un cuib de grădini tainice, unde florile își făceau de cap nestingherite. Magnoliile — niște dudui cu pretenții vechi de milioane de ani — înfloreau cu atâta fală, de parcă ar fi fost chemate la bal la Curtea Domnească!

Vremea schimbării, când orașul se primenea:

După Floriile, București își lepăda haina cea cenușie și îmbrăca una mai veselă, ca un boier care, sătul de post, dă iama în cofetării. Străzile se luminau, oamenii zâmbeau mai des, iar până și câinii păreau mai filozofi.

Și dacă nu mă crezi, ieși primăvara pe uliță — poate dai de vreo magnolie care încă mai știe povestea!   Jordache N. Ionescu, Brand construit în jurul unei povești reale, Fotografie de Mădălina Marin, Onești