VĂMILE   LUMINII

 

Se rup durerile în ceară,

Lumânările își fac hotare

De lacrimi și de mântuire…

Din slava Domnului, nemurire!

 

 

Se lasă-n vorbe trădarea,

Pământul se zguduie, Doamne…

Fariseii încă-Ți fac icoane

Și Te scriu în citate solemne.

 

 

Din pâine fac cruci cu rubine,

Te vând celor bogați ai lumii,

Iar aerul îl vând sub masca luminii,

Căci săracul nu are pe nimeni.

 

 

La Paști stau îngerii cu focul

Să-Ți apere trupul și Învierea,

Acolo unde-și numără treptele durerea,

Iar ceara-Ți topește în lemn mângâierea.

 

 

E multă jale între sfinți…

Oamenii sărmani Îți sărută, cuminți,

Urmele Tale pe scara nedreptății,

Iar în glasul de ceară Te plâng entități.

 

VĂMILE LUMINII

Versuri de Dora Teodora Diaconescu Voichița