Motto „Asta e esența sportului: să mergi până la propriile limite și să vezi dacă ești în stare să treci dincolo de ele”. Pascal Bruckner
În galaxia sportului românesc, numele și performanțele Nadiei Comăneci au incandescența celei mai strălucitoare stele. A fost, este, și va rămîne și pe mai departe, Luceafărul care a străluminat bucuriile noastre și care continuă să reverse asupra românilor halouri de lumină și emoțiile marilor și ingalabilelor ei performanțe. Se spune, și pe bună dreptate, că un talent de excepție se naște odată la o sută de ani. Poate, chiar și mai rar. Nadia este, așadar, confirmarea selectă a acestui mare adevăr. Fetița veselă și zvăpăiată născută în orașul scăldat de apele cristaline ale Cașinului și Tazlăului Sărat într-o zi cu ursitoarele ei în cele mai generoase dispoziții kharmice avea să cucerească lumea într-o manieră entuziasmantă și unică. La vârstele la care alți adolescenți încă nu-și caută răspunsurile la întrebările despre ce va să fie cu ei. Nadia se întâlnise deja cu Excelența. Iar Fenomenul care îi poartă numele și-i definește personalitatea nepereche continuă să-i uimească și astăzi cu aceeași nedisimulată surpriză și admirație pe toți iubitorii de pretutindeni ai sportului grației și armoniei fizice ridicat la rangul de perfecțiune.
DE CE A FOST NADIA „ALTFEL”?, este întrebarea pe care și-o pune și cronicarul sportiv Ștefan Olteanu, jurnalistul-cronicar, biograf și autorul cărții-document despre Zeița din Carpați a gimnasticii feminine mondiale. Pentru ca tot el să ne ofere și răspunsul, pe care-l preluăm din volumul „Nadia MISS PERFECT”: „A fost clar pentru toată lumea, încă de la Skien, că Nadia era cu totul aparte, că făcea totul altfel, că avea o fenomenală plastică a mișcării, o expresivitate și o armonie corporală care o deosebeau de toate celelalte gimnaste. În plus, fiind înzestrată cu un talent special, ea imprima o notă aparte și o contribuție personală de mare efect la modul de executare a mișcării, producând astfel puternice emoții spectatorilor. În 1975, de pildă, la Turneul campionilor, de la Londra, întrebată de ziariști ce componență a avut exercițiul ei la paralele, a răspuns simplu, cu dezinvoltură: „Astăzi am executat, pentru prima oară într-un concurs internațional, subsaltul cu întoarcere de 360 de grade”, iar Bela Karolyi a confirmat că a fost, într-adevăr, o premieră mondială. În 1977, la mult-comentatele Europene de la Praga, a executat, în premieră mondială, un exercițiu de senzatie la paralele: din sprijin înainte pe bara înaltă, salt înainte, depărtat, cu reapucarea fulgerătoare a barei înalte.
Doi ani mai târziu, la Campionatele Europene de la Copenhaga, 1979, unde a cucerit trei medalii de aur (la individual compus, sărituri și sol, plus o medalie de bronz, la bârnă), Nadia a impresionat specialiștii și spectatorii, deopotrivă, executând, la sărituri, în premieră mondială, o superbă răsturnare înainte, prin stând pe mâini, salt înainte, cu întoarcere de 180 de grade!
Dar evoluția (irepetabilă până astăzi!) care a oprit respirația tututor celor aflați în Sala Forum din Montreal, in 1976, a fost, la paralele, coborârea prin subbalansare cu întoarcere 180 de grade și salt înapoi grupat, legat ca un fulger de celebra ieșire care-i poartă numele: desprindere de pe abdomen, de pe bara inferioară, cu corpul întins, la care Nadia a adăugat în aer o extensie suplimentară a corpului, înainte de aterizare, lăsând pur și simplu impresia că zboară! Ceea ce l-a făcut pe celebrul comentator Jim McKay, de la influentul post american de televiziune ABC, să spună, cu evidentă emoție, că „Nadia înoată într-un ocean de aer”, sfidând legile gravitației. Si exemplele de acest fel ar putea continua…
Reputatul maestru de balet Ionel Oprea, de la Teatrul de Operetă București, care s-a ocupat de pregătirea coregrafică a Nadiei în 1977, mărturisea cu plăcută surprindere că ea a executat săritura artistică pe care tocmai i-o explicase, într-o manieră mai amplă și mai frumoasă decât își imaginase! Vicepreședintele de onoare al Federației Internaționale de Gimnastică, reputatul arbitru inter-național Nicolae Vieru, cel care a fost alături de Nadia timp de cinci decenii, și a sfătuit-o adesea, la bine și la greu, spunea că „toate aceste uluitoare evoluții au fost posibile pentru că Nadia a fost înzestrată cu o memorie și o inteligență motrică ieșite din comun, având capacitatea de a se corecta pe parcursul exercițiului, anticipând soluția de a se redresa și a continua exercițiul, fără a lăsa impresia că a greșit”. În plus, era foarte inventivă, adăugând mereu – cu o mare plăcere – elemente noi la exercițiile sale.
Iată de ce Nadia a fost „altfel” pe parcursul întregii sale cariere sportive de excepție”. Toate aceste calități extrem de rar întîlnite chiar și la cele mai mari campioane ale lumii, au avut darul de a o propulsa pe Nadia printre extratereștri! Căci iată ce ne spune același cronicar: „Fabuloasele prestații ale Nadiei la Montreal ’76 au fost montate într-un filmuleț intitulat «Perfect Ten», difuzat în spațiu pe 18 iulie 2006, ora 12: 01 A.M.! Autorul inițiativei a fost Heather Gibson, din Memphis S.U. A., un mare admirator al Nadiei, care a plătit o sumă considerabilă pentru a rezerva, cu 6 luni înainte, spațiul de emisie extraterestru. Deep Space Communications Network (DSCN), o organizație privată din Florida, care funcționează pe lângă Kennedy Space Center, a realizat transmisia, materialul urmând să călătorească în sistemul solar între 1 si 3 ani lumină (n.n.: un an lumină este o unitate de măsură a lungimii, echivalentă cu circa 9,5 bilioane de kilometri). «Am vrut să transmitem celorlalte civilizații exemple ale celor mai buni și mai extraordinari dintre noi, iar realizările Nadiei se potrivesc în mod evident», a declarat atunci Jim Lewis, director DCSN”.
Și pentru a rămâne în acest spațiu al imposibilului nedefinit transformat într-un mod atât de strălucit în posibilul definit de către inegalabila noastră campioană, se cuvine să-i consemnăm palmaresul cu adevărat de excepție: Nadia Comăneci are un total de 9 medalii olimpice – 5 de aur, 3 de argint, 1 de bronz, fiind cea mai medaliată sportivă a României la Jocurile Olimpice, inclusiv cele 7 note de 10 perfecte obținute la Montreal 1976. În total, la Campionate Europene, Mondiale și Jocurile Olimpice, ea a adunat peste 24 de medalii, dintre care 16 de aur, demonstrând o carieră excepțională în gimnastică.
Aceste titluri și medalii au fost obținute astfel: la Jocurile Olimpice de la Montreal – 1976: 3 medalii de aur la individual compus, paralele, bârnă, 1 medalie de argint la întrecerile pe echipe și 1 medalie de bronz la sol; la Jocurile Olimpice de la Moscova – 1980: 2 medalii de aur – la bârnă și pe echipe, și 2 medalii de argint – la individual compus și sol). Alte performanțe: la Campionatele Europene: 9 medalii de aur, 4 de argint, 1 de bronz; la Campionatele Mondiale: 2 medalii de aur, 3 de argint, 1 de bronz. Toate aceste performanțe sportive fiind răsplătite prin importante și prestigioase preordine și medalii: 1975 și 1976: Premiul United Press International Athlete of the Year; 1976: titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și Ciocanul” „pentru rezultatele deosebite obținute la Jocurile olimpice de vară de la Montreal – 1976, precum și pentru contribuția adusă la dezvoltarea activității sportive și la creșterea prestigiului sportului românesc pe plan internațional 1976; BBC Overseas Sports Personality of the Year; 1981: Ordinul „Meritul Sportiv” clasa I „pentru rezultatele deosebite obținute la Jocurile olimpice de vară de la Moscova — 1980, precum și pentru contribuția adusă la dezvoltarea activității sportive și la creșterea prestigiului sportului românesc pe plan internațional; 1983: Ordinul Olimpic; 1990: International Women’s Sports Hall of Fame; 1993: International Gymnastics Hall of Fame; 1998: Marca Leyenda; 1998: Premiul Flo Hyman; 2004: Ordinul Olimpic; 2016: Great Immigrant Honoree: Carnegie Corporation of New York; 2017: A fost recunoscută ca una dintre cele 100 de femei ale BBC din 2017; 2017: o zonă din Parcul Olimpic din Montreal a fost redenumită „Place Nadia Comaneci”; 2021: Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer.
Anul acesta, când se împlinesc 50 de ani de la primul 10 olimpic obținut de Nadia Comăneci la Montreal, a fost marcat și la Bruxelles, în Parlamentul European, în cadrul unei conferințe cu tema „Valori europene și execelență <<Moștenirea Nadiei Comăneci>>”. De cinci ori campioană olimpică la Montreal și la Moscova, Nadia a transmis un mesaj despre importanța practicării sportului: ”Mă gândesc la micuța fetiță de șase ani, care avea și această mică încăpățânare de a descoperi și curajul de a nu se teme în momentul în care intri pe niște drumuri pe care nu le cunoști. A descoperi aceste drumuri, care erau extrem de importante pentru mine. Și am vrut să fac acest lucru prin gimnastică. Sportul te ajută să navighezi în viață. Nu poți controla anumite lucruri pe care nu le știi și va trebui să le înveți, și le înveți mult mai bine prin sport. Să avem visuri. Da, este foarte important să avem visuri. Faptul că nu mi-a spus nimeni:<< Nadia, te duci la Olimpiadă să faci istorie!>> Mi-aduc aminte că am spus că dacă pot, o să câștig o medalie și dacă se poate, să fie de aur. Atât am dorit. A fost puțin mai mult! E adevărat – a declarat Nadia Comăneci -.Nadia Comăneci a fost primul sportiv din România care a câștigat trei medalii de aur la aceeași ediție a Jocurilor Olimpice (Montreal, 1976). ..”
Și după toate aceste consemnări ce definesc profilul sportiv al Zeiței noastre Carpatine, cred că una dintre cele mai potrivite încheieri sunt și cele câteva cuvinte definitorii ale unui concitadin: Campionii primesc medalii. Legendele… nemurirea! Articol realizat de Mihai Buznea, care a apărut în Revista Plumb (Bacău)