Cum biblioteca oneșteană ce poartă numele marelui memorialist, istoric și om de stat Radu Rosetti este luată cu asalt în această toridă vacanță de oameni de toate vârstele, aici fiind organizate numeroase activități creative și ateliere de lucru, nu avea cum fi altfel și în seara unei zile de cuptor! Atunci ”răcoarea” estivală și-a găsit în această citadelă a Oneștiului cel mai bun moment de exaltare și încântare în holul ultramodern, cu ”vedere la șosea” la vernisajul expoziției ”Geneza lemnului”, cu lucrări îndelung meșteșugite de Vasile Boboc! Mai ales că acesta a ținut printr-o astfel de expoziție, la 20 iulie, să marcheze două evenimente din viața sa: împlinirea a 74 ani și aniversarea a 50 de ani de căsătorie! ”Emoțiile ”cât casa de mari” ale familiei Boboc au fost ”temperate” de Nicoleta Sălbatecu, de la biblioteca oneșteană. Ea ni l-a prezentat pe Vasile Boboc în două ipostaze: de cititor pasionat al bibliotecii dar și de meșter popular în lemn. ”Nu trebuie să fim critici de artă ca să nu ne emoționăm văzând asemenea lucrări. Ele ne amintesc de marele sculptor Constantin Brâncuși (reproducerile realizate de Vasile Boboc fiind foarte reușite!), dar ne duc cu gândul și spre bunici! Cu gândul la înălțimea zborului lui Brâncuși, în care artizanul a găsit un mentor desăvârșit, Vasile Boboc iubește frumosul în toate formele lui! E lacom după frumos”, a declarat Nicoleta Sălbatecu.
În cuvântul său Vasile Boboc (care a mai organizat expoziții la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” din Onești), a mărturisit că are ca mentor spiritual pe Constantin Brâncuși și a dăltuit în lemn două frumoase reproduceri (”Cumințenia pământului” și ”Domnișoara Pogany”,cărora le-a împodobit și un ”brâu” floral cu motive geometrice ori cu ”magistralele clepsidre” ale ”Coloanei Infinitului”. Vasile Boboc a vorbit și de lingurile pe care le-a sculptat în stil popular (în expoziție sunt ”Regele și regina” lingurilor), de chipurile de voievozi pe care i-a înfățișat (Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare) dar și de ”Jugul căsniciei” – o lucrare ce arată că ”trebuie să tragă doi, un bărbat și o femeie, pentru a merge mereu împreună în viață!”
Vernisajul acestei expoziții a fost momentul cel mai frumos pentru meșterul popular Vasile Boboc să-i mulțumească soției sale, ce –i este și…muză! ”Potrivite” sunt oare versurile strecurate într-un articol închinat de publicista Raisa Humeniuc femeii, ce a fost, este și va fi muză? – ”Să iubeşti o femeie, ce magnific, ce chin! /
Te ridică spre ceruri, te preface-n suspin, / Dar ce dulce e chinul, cât de mult îl doreşti, / O femeie e arta de a şti să iubeşti.”
Vasile Boboc a vorbit celor prezenți la acest vernisaj și despre lucrările ”Decebal”, ”Lupul dacic”, ”Cântecul lebedei dar și de măștile africane și statuetele asiatice, cu care e prezent în expoziție. Dincolo de aceste frumoase dăltuiri, ce alcătuiesc o veritabilă colecție sentimentală, ”fiorul” unei adânci emoții s-a strecurat în spațiul expozițional de la biblioteca oneșteană în momentul în care Vasile Boboc, într-un frumos costum popular național, s-a confesat publicului prezent: ”Eu nu văd aici decât prieteni! Mă simt împlinit!” Și o fotografie de la acest eveniment spune totul!
În finalul vernisajului un frate al lui Vasile Boboc (din cei 10 ai acestei familii, ce se trage de la Sănduleni), a vorbit despre copilăria și locurile care le-a marcat viața odată cu curgerea molatică a Tazlăului spre întâlnirea cu Trotușul. Ion Moraru