TANGENȚĂ LA UN MĂR
Sclipiri adiacente în ochii nevazătorului , cumul de sentimente ce suplinește orbirea .
Strălucind acustic văzul cucerește inima care niciodată nu mai trădează emoțiile îngemănate sub divina vindecare.
Urmează deschiderea dulce a mărului îmbujorat la vibrații astrale cu bezna frunză pe frunză oferind un dor luminat dincolo de ceea ce nu se vede ori se poate vedea.
REGĂSIRE
Iată POESIA la oglindă când inspirația formă a emoției găsește muze înnoitoare ce pătrund invizibil tainele cu intimități ampretate.
Mai poți oare să nu înțelegi ce presupune inocența, starea de iubire, cântec, ură, vrajă ori trecerea de la existență la ficțiune și invers, doar, doar realitatea însăși să rămână cât mai reală ?
Idei topite-n creuzet luminîndu-te brusc pe dinăuntru, rebusemul acela ce presupune regăsirea totală înainte de a te pierde.
De Ziua Limbii Române !
Poezia își are sărbătorile ei , zilnic îi primenesc straiele metaforice adecvate momentelor de euforie!
Sunt cel mai nesupus tectonic, mai încarnat realității.
Duzina sentimentelor liniștește trupul iluzionat și obosit de metamorfoze.
SPRE INFINIT
Pasărea cuc adoarme într-un cuib părăsit și visează cireșele crude să poată cânta la trezire.
Aerul aprinde o stea în cădere, sunt evitate eclipsele doldora de cele văzute ori nemaivăzute.
Într-un dialect mai puțin înțeles vestitorii descriu magia cu îndemânare pentru liniștirea vacarmului din labirint.
Înlocuirea nopții nu e posibilă cu ochii deschiși, iar ceaiul se bea în deplină solemnitate când infuzia scufundă aromele crude.
Deasupra luna plimbă lăuntrice oglinzi pentru nuduri, fără cuvinte înțelesurile sunt goale, aproape melodramatice rămân șoaptele.
Timpul crește cu fiecare secundă și scoate din balamale ușile universului.
Mintea mea gândește o mică cheiță potrivită la broasca ce le descuie, dar nimeni nu se opune divinității, rotirea continuă spre infinit. Versuri de Alexandru Dumitru, membru al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România