Așa declara actrița pe care o sărbătorim astăzi: Genoveva Preda (în foto 1) ! ”Ea  s- a născut într-un sat mic, Filipești, pe malul Oituzului. Părinții erau învățători şi în afara orelor de curs, organizau serbări și chiar montau piese de teatru. Mama sa era regizorul, făcea și costumele, iar tatăl construia decorul și cânta la vioară când era nevoie de o ilustrație muzicală. Primul rol pe care l-a jucat, când avea cinci ani și jumătate, a fost o floare de măcieș. Cu acest spectacol pleca în satele vecine în turneu: la Onești, la Bogdănești. Pe atunci nu se gândea că peste ani va călători în țări precum: Canada, Japonia, Franța, Italia, ș.a. Când era în clasa a patra primară, s-au mutat în oraș, la Bacău. La terminarea liceului visa sa fie arhitect, îi plăcea mult matematica, în special geometria în spațiu” – aflăm dintr-o postare a Bibliotecii Județene ”C. Sturdza” din Bacău.

Despre  actrița de la Filipești  (com. Bogdănești) mai aflăm lucruri deosebite și dintr-o  însemnare  a actorului Dan Tomescu:” Genoveva  Preda a absolvit IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică), secția Actorie  în celebra promoție, 1955. Ca studentă, l-a avut profesor pe marele actor Mihai Popescu. Dar numai în primul an, căci o boală necruțătoare îi provoacă decesul. După aceea, la catedră au urmat actorul și regizorul rus Alexandru Vasiliev, uneori Marieta Sadova, apoi Elena Negreanu. În ultimul an, când Institutul de Artă Cinematografică (IAC) s-a unit cu Institutul de Teatru, a ajuns la clasa profesorului Alexandru Finți, un remarcabil om de teatru. Atunci a primit rolul unui băiețel orfan, Efimcic, în piesa  <<Tinerețea părinților>>. Pentru acest rol, a primit nota maximă. La sfârșitul facultății, a fost repartizată la Teatrul din Galați, împreună cu alți colegi talentați: Dana Comnea, Ștefan Bănică, Matei Alexandru, Mișu Pălădescu, Vicu Grama, Leonard Calea…

Genoveva Preda într-un rol din tinerețe

La teatrul din Galați, regizor era Crin Teodorescu. În regia lui, în piesa  <<Preludiu>>, de Ana Novac, a primit rolul unei balerine. Cu acest spectacol a ajuns la Festivalul de Artă Contemporană din București. În sală era și Marc Maurette, regizor care venise din Franța pentru a realiza filmul  <<Citadela sfărâmată>> (după piesa de teatru scrisă de Horia Lovinescu). Chiar a doua zi a fost chemată să dea o probă, împreună cu Petrică Gheorghiu, și, spre bucuria lor, au reușit amândoi, în fața a zeci de concurenți. Petrică a primit rolul Orbului, iar Genoveva – pe cel al tinerei îndrăgostite de el. A fost actriță a Teatrului  <<Ion Creangă>> din București!”

LA   INTERFERENȚA  ARTELOR

Dar  această  deosebită ființă, Genoveva Preda, a scris lucruri neasemuit de frumoase despre  marele sculptor Constantin Brâncuși! Să ne bucurăm de câteva din acestea:” Brâncuși  înseamnă CIOPLITORUL. Primise un nume predestinat. Se născuse într-o casă țărănească, în satul Hobița, nu departe de o biserică cioplită în lemn de bunicul său. . Copilăria și-a petrecut-o pe văi, câmp și dealuri, bătut de vânt, printre animale, pietre, copaci și râuri. Tânăr fiind, a plecat cu o traistă în spate și cu un băț în mână în legendara lui călătorie pe jos până la Paris. Acolo l-a cunoscut pe Rodin și chiar a lucrat în atelierul lui. Deși l-a prețuit și admirat, după un timp l-a părăsit, simțind că numai singur trebuie sa-și găsească poteca în arta lui. Dupa lungi căutări, a descoperit VALOAREA CIOPLIRII DIRECTE ÎN PIATRĂ… Așa s-a născut inegalabilul Brâncuși – UNICUL! Din tinerețe mă obsedează acest sculptor. Călătorind în turnee cu Teatrul, prin țară și prin lume, am avut norocul să admir sculpturile lui Brâncuși la Craiova, Târgu-Jiu, Paris, America și bineînțeles la București. Când am văzut prima dată „RUGĂCIUNEA” am tresărit, priveam o femeie goală, fără un braț, lipsindu-i parcă o aripă. Prăbușită în durere, uda pământul cu lacrimi nevăzute. Altă dată, am fost fermecată de  <<PĂSĂRI>>,  de dialogul lor cu cerul. Îmi păreau dâre de foc, ascunzând în adâncul lor, neliniștea așteptării. El a sculptat zborul… Șirul de  <<DOMNIȘOARE POGANY>>  m-au făcut să descopăr atracția lui pentru tainele femeii. <<MAIASTRA>> este simbolul feminin, iar  <<COLOANA FĂRĂ SFÂRȘIT>>  e drumul pe care urcă ADAM luptând cu dificultățile vieții căutându-și în același timp iubirea. Iar  <<Poarta Sărutului>>  e semnul întâlnirii, a împlinirii.

Brâncuși, a sculptat nu numai femeia, dar și parfumul ei transformând totul într-un jurământ în fața cerului….. Gândul meu zboară spre CÂNTAREA CÂNTĂRILOR din Biblie! Se spune că în atelierul lui erau mereu flori proaspete. El a comparat femeia cu o floare rară, care aruncă săgeți pline de voluptate!”

LA    MULȚI   ANI   STIMATĂ   GENOVEVA   PREDA! FILIPEȘTIUL   SE  BUCURĂ  ȘI  VĂ  ÎNCONJOARĂ   CA  PRIETENII   DRAGI   SUFLETULUI    DUMNEAVOASTRĂ!