Ie realizată de Gina Severincu din Bacău după  una prezentată într-o expoziție etnografică.  ”Este o IE foarte delicată, atipică  și la culoare, așezarea modulelor pe pânză. Modelul de la deschizătura cămășii, în fața, este unic, acei <<brăduți>>  cusuți direct pe tivul celor 2 bucăți de pânză care îmbinate dau fața cămășii. Nu mai zic de <<rățuștele>> drăgălașe cusute de o parte și de alta a <<brăduților>>.  Cusătura cu dificultate, de altfel, <<în urma acului și la fir>>, dau senzația de delicatețe modelului și IEI, în final” – Gina Severincu

Până acum câțiva ani, doar bunicile mai aveau undeva intr-un dulap o ie românească. Acum, pe de alta parte, ia românească reprezintă ideea din spatele multor stiluri vestimentare. Azi poți  găsi atât ii cusute manual de femei care au apucat sa prindă acest obicei de la bunici și străbunici, dar și rochii care evidențiază toate simbolurile portului popular.

Mai mult de atât, epoca modernă a adus și ceva in plus, ceva care adaugă la cultura imbogățită de-a lungul câtorva secole. Peste 100 de ani, toate iile vor purta și amprenta românilor din prezent, cu simbolistica zilelor noastre

Natura este una din cele mai importante muze a culturii tradițtionale românesti. Aceasta oferea țăranului tot ceea ce avea el nevoie să trăiască. De aceea are un loc fruntaș pe iile tradiționale. Florile, in special, simbolizează readucerea la viață, trăinicia și ințelepciunea. Motivul floral este cel mai des intâlnit pe iile românesti. Este și unul dintre motivele pentru care cămașa noastră tradițională este atât de apreciată in aproape toate colțurile lumii.

Foarte multe modele de ii, din toate zonele  țării, prezintă și motive geometrice. Poti observa cum in zona mânecilor sau al gâatului sunt cusături in formă de romb, cerc, pătrat, sau pur și simplu linii drepte. Acestea din urmă reprezintă calea dreaptă in viață.

Cercul, pe de altă parte, are o semnificație aparte. Atât soarele, cât și floarea soarelui, aveau o importanță deosebită pentru oamenii din vremurile de demult. Soarele este cel care dă viață, ce hrănește omul atât fizic cât și spiritual, iar divinitatea era la loc de cinste in viața oamenilor. Nu era om in satul românesc care să nu fie cu frică de Dumnezeu, ceea ce se și vedea în portul său.         Articol de Adrian Mitrache