Undeva, pe valea Trotușului, cărările se pierd pe sub dealuri și urcă spre înălțimile unde ”brazii străpung cerul”! Acolo, la Comănești primăvara are aceeași frumoasă culoare, pământul respiră prin flori iar brazii, mestecenii și ceilalți copaci ”stau la sfat” în timp ce toate sevele se adună în minunăția naturii!
La Comănești, ca într-o priveliște ce înflorește mereu, ființează Grupul de literatură și Artă ”Metafore comăneștene”! Iar aici, cu puterea unui rozmarin care se înalță spre nebănuite trepte, scrie epigrame Constantin Colăcel! Câteva dintre ele le oferim cu mare plăcere, ca ”un răsfăț al spiritului!”
Unuia de pe la noi
”În gospodăria lui
Omul e dotat cu toate
Are vaci, oi și un pui
Și-un ”măgar” la facultate.”
Femeia ideală
”De-s brune, blonde sau roșcate,
Mie doar una îmi place,
Și aleg din astea toate
Doar femeia care tace.”
Unui pictor
”Tot pictând natură moartă
A murit bietul Ilie.
De-ar mai învia odată
Ar picta natură vie.”
Efectul eclipsei de Lună
”A fost eclipsă de lună
Și pe cer m-am tot uitat,
N-am avut idee bună,
Că de-atunci sunt <<eclipsat >>”
Unei fete
”Atrasă de a mării vrajă,
(Mi-a zis vecinul ieri în șoaptă)
Deși a stat trei luni la plajă
S-a –ntors acasă tot <<necoaptă>>”
De Ziua Copilului
”Sunt cam bătrân eu din păcate,
Vă spun asta tuturor,
Să fiu copil nu se mai poate,
Dar am dat în mintea lor.”
Unei vorbărețe
”Într-o zi se plânse Tanța:
-S-a stricat și ușa mea!
Cum să nu se strice clanța,
Dacă dai mereu din ea?”
Unui amic
”Uite acuma pot să-ți spun
Fără multe remușcări
Până ieri mergeai pe-un drum
Astăzi mergi pe <<trei cărări!>>”
Judecătorească
”O zi grea azi mi se pare,
O să-mi dau singur sentință,
Mi-am făcut ca fiecare,
Un <<proces de conștiință!>>”
Definiție
”Epigrama: e ca-n scrimă,
E un lucru de moment,
Trebuie să ai doar rimă,
Și un munte de talent.”
Autoepigramă
”Înțelegeți din ce-am dat
Că nu-s chiar un Cincinat
Nici măcar un Păstorel,
Ci-s un simplu Colăcel” Din volumul ”Cuvinte cu țepi” de Constantin Colăcel
Foto, prof. Toader Oprea, Comănești