Buciumi – satul adunat în valea pârâului cu același nume, care are și case risipite pe înălțimile dealurilor din jur ori de-a lungul drumurilor ce duc spre codrii Vrancei și ai Zboinei, a fost pentru o zi, la 1 Decembrie, locul bucuriei pentru toți fiii acestei așezări. La 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri din 1918 Căminul Cultural a fost însuflețit de elevii Școlii Gimnaziale din localitate dar și de foștii dascăli ai acestei comune, cu toții participând la un eveniment emoționant: lansarea volumului ”Un sat, o școală, o poveste – Școala Buciumi la 150 de ani de existență”. Acest volum are ca autor pe Ghiță Teacă, unul din locuitorii foarte cunoscuți ai comunei, pentru strădaniile sale de a căuta și de a pune în valoare urmele trecutului, care în urmă cu doi ani a mai dăruit meleagurilor buciumene o carte – ”Buciumi – o poveste de istorie”. În ”Cuvânt către cititori” Ghiță Teacă menționează:”Aceasta este o carte care își propune aducerea cât mai aproape a foștilor și actualilor elevi, un arc peste timp între generațiile de profesori și de elevi, pentru cunoașterea istoriei trecute și a oamenilor care și-au legat destinele de evoluția Școlii Buciumi, o punte de legătură între trecut, prezent și viitor. Este meritul celor care , în vremuri tulburi, au avut tăria să meargă mai departe și să pună piatra de temelie a acestei școli, să-i parcurgă, la bine și la rău, drumul sinuos ce-i fusese hărăzit”. Alături de autor la acest eveniment s-a aflat Cozma Fănică, primarul ce a schimbat fața comunei , ce se mândrește cu drumul asfaltat de la Onești la Buciumi, cu o sală de sport la școala din sat, un cămin cultural nou precum și cu alte realizări, cu mari dorințe de a se împlini fiind executarea lucrărilor de canalizare. La ”catedra” acestei ”ore astrale” pentru Buciumi s-au mai aflat profesorii Vasile Ciubotaru, Gheorghe Țîrțoacă, Ion Diaconu (ce au îndeplinit în timp funcția de director a Școlii Buciumi), Elena Pocovnicu, Cristina Cristea (ce conduce în prezent destinele școlii) și ”ex – buciumeanul” Corneliu Cristea (președinte de onoare a Filialei Onești a Asociației Naționale ”Cultul Eroilor”
Cu toții alături de sala plină a Căminului Cultural au urmărit mai întâi un frumos program artistic prezentat de elevii Școlii Gimnaziale Buciumi, îndrumați de către învățătoarea Rodica Moldoveanu Gașcu. Elevii au cântat, au dansat și au recitat cu mult entuziasm poezia ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, scrisă de Mihai Eminescu , ei interpretând și melodia ”Țara mea –i un colț de rai / Un buchet de flori de mai!” Protagoniștii acestui moment artistic au fost felicitați cu primirea unei diplome pentru că dau dovadă de bună creștere și de înțelegere, ei reprezentând cu cinste comuna Buciumi. Un scurt moment muzical ”de inspirație folclorică”, ce a creat o atmosferă plăcută, au susținut și interpreții de muzică folk Lică și Cristina Chițcan.
La acest deosebit eveniment al Buciumului prin care a fost marcată și împlinirea a 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri din 1918 primul care a luat cuvântul a fost Corneliu Cristea – cel care ”împletește” faptele istoriei în ”veșmântul” frumuseții cuvintelor. Astfel, ne-am bucurat să auzim de la domnia sa semnificațiile zilei de 1 Decembrie – ”cea mai luminoasă zi a istoriei noastre, când, după victoriile în luptele de la Oituz și din zona Vrancei, s-au risipit norii, s-au revărsat apele și s-au împlinit visurile”. Cunoscător al trecutului Corneliu Cristea a subliniat faptul că ”dacă Armata Română nu ar fi fost învingătoare în Primul Război Mondial România ar fi rămas cu mai puțin de ceea ce înseamnă Slovenia ” (o țară ce are 22 000 kilometri pătrați fiind a 150 – a în lume ca mărime după suprafață, populația sa fiind de două milioane de locuitori!). Cu gândul că ”să trăim aceste momente înălțătoare, actul de educație fiind un act fără sfârșit” Corneliu Cristea a dat cuvântul celorlalți invitați ce au participat la acest eveniment. Vorbind despre cartea nou –apărută prof. Gheorghe Ciubotaru (ce a fost director al Școlii Buciumi), a menționat:”Este o carte deosebită, cu caracter monografic, care surprinde și suferința oamenilor din Buciumi. Autorul cărții folosește un stil oral, ce dă posibilitate ca multe din evenimentele prezentate să le ții minte! Această carte prezintă și epoca în care Spiru Haret ca Ministru al Educației a reformat învățământul modern românesc. Prin tabelul nominal al cadrelor didactice prezentat în carte, ea este o adevărată oglindă a Școlii din Buciumi” Profesorul octogenar Gheorghe Ciubotaru a evocat și anii când această instituție a fost spital de război, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a îndemnat la lectura cărții prezentate, în paginile ei întâlnindu-se ”personalități ale locului, cum au fost și sunt știuți în sat”.
Flacăra nestinsă de la Școala Buciumi
Prof. Lenuța Pocovnicu, care a activat aici, la catedră, în urmă cu 45 de ani, a adus în actualitate alte două repere ale Școlii Buciumi (ce s-a bucurat de o clădire emblematică, după renovare ea găzduind azi Primăria comunei). Astfel ea a menționat perioada în care ”prin școala serală au terminat opt clase mulți locuitori de aici, care apoi au putut promova la locul de muncă al fiecăruia. De asemenea, absolvenții de la Școala Buciumi din anii 1980 au reușit la cele mai bune școli, de unde au devenit cei mai buni muncitori ori urmând studii universitare, au ajuns profesori, ingineri, medici”. Ce a mai menționat prof. Lenuța Pocovnicu, reușind să aducă ”reverberațiile sufletului de buciumean”? ”Sunt foarte încântată de autorul acestei cărți, Ghiță Teacă și deși el nu a putut absolvi o facultate, datorită harului transmis de tatăl său, a adunat multe date din sat! M-am simțit mândră – cea mai mândră! – că sunt de aici din sat!” Ea a adus cuvinte de admirație și pentru ”primarul foarte ambițios al comunei Buciumi – Cozma Fănică! Chiar dacă nu s-a născut aici, el a schimbat fața satului!”
Ghiță Teacă, cel care a adunat ”noianul de date” prin care a realizat cartea ”Un sat, o școală, o poveste – Școala Buciumi la 150 de ani de existență”, a făcut o incursiune în istorie și de la ”buchiile ce erau în lada cu nisip” (în timpul Regulamentului Organic) a ajuns la vremea lui Alexandru Ioan Cuza, care a introdus învățământul obligatoriu și gratuit iar printr-un alt decret al său s-a hotărât trecerea la grafia latină. ”Școala din Buciumi, înființată după ordinul ce prevedea ca <<la 300 de locuitori să fie câte o școală>>, este printre primele din zona Văii Trotușului – mai fiind una cu o vechime mai mare cu câțiva ani, la Mănăstirea Bogdana. Cum satul Buciumi a fost subordonat Oneștiului zeci de ani, din 1909 pentru școala din acest sat s-a deschis un orizont nou”a declarat Ghiță Teacă, îndreptând cu un deosebit respect un gând pentru cei peste 100 de ”luminători de la catedră”. După ce a făcut o copleșitoare mărturisire (”satului natal i-am dăruit istoria acestuia!”) și având în suflet nostalgia ”anilor ce au trecut discret și tăcuți”, Ghiță Teacă a arătat că ”motivația a fost una puternică pentru realizarea cărții” și a menționat:”Să nu uităm trecutul și pe cei care s-au pus în slujba acestei școli!”
La acest eveniment la care ”s-au întors acasă” și buciumenii de pe alte meleaguri (unul fiind Ion Guruiță, care deși locuiește de mulți ani la Bacău este nelipsit de la manifestările organizate în satul natal), un cuvânt pătruns de toate reverberațiile vremurilor pe care le trăim a rostit prof. Cristina Cristea, director al Școlii Gimnaziale Buciumi. ”În acest moment CENTENAR este necesar, ca înainte să îmbrăcăm veștmântul de sărbătoare, să ne întrebăm ce fel de români suntem și să ne comparăm cu făuritorii Unirii… Acești oameni și-au asumat destinul României, au conturat o lume nouă, liberă, cu idei democratice, dar au plătit cu viața, sfârșind mai târziu în închisorile comuniste” a subliniat prof. Cristina Cristea continuând:” Prin muncă și abnegație, asociate cu talentul de cronicar, Ghiță Teacă reușește să ne determine să înțelegem că Buciumul de astăzi este rezultatul eforturilor comune tuturor generațiilor”. După ce a menționat că ”cei ce stau la temelia acestei așezări, învățătorii Ion Mânecuță și Gheorghe Zărnescu, au fost felicitați de însuși ministru Spiru Haret, în anul 1904, la Borzești, pentru activitatea desfășurată cu elevii de la Buciumi, la comemorarea a 400 de ani de la moartea domnitorului moldovean Ștefan cel Mare”, prof. Cristina Cristea a amintit numele mai multor învățători și profesori ale căror nume au intrat în legendă: Ioan Asandei, primul învățător originar din Buciumi, care a slujit ca învățător și director de școală din 1927 până în 1946, Elena și Gheorghe Hilohi, Ecaterina și Dumitru Ciurea, care în 1942, în plin război, înființează în Buciumi o grădiniță de copii. Directoarea Școlii Gimnaziale Buciumi, prof. Cristina Cristea a mai declarat: ”Mă înclin cu respect în fața celor care după 1960 au ridicat învățământul buciumean la noi standarde. Se întorc ca profesori și învățători foarte bine pregătiți mulți fii ai satului: Elena și Vasile Manea, Maria Mihalache, Gheorghe Țîrțoacă, Elena Savin, Iliana Zînzar, Ileana Stoica, Maricica Savin, Eugen Irimia, Nicolae Costea, Viorica Bohîlțeanu, alături de alți colegi de-ai lor, oameni cu adevărată vocație de pedagog, Diaconu Ion, Pușcarciuc Marilena, Lupu Adriana, Mihalcea Pavelina, Irimia Aurelia și lista poate continua. Cu toții au contribuit la ridicarea nivelului de cultură și civilizație, Buciumul ajungând în anii 80 să ocupe primul loc ca forță intelectuală între satele de pe Valea Trotușului”.
Pentru o pecete a timpului!
Invitatul ”surpriză” al acestei lansări de carte a fost juristul Nicolae Grigoraș, pe care îl leagă de Ghiță Teacă o veche prietenie, de la ”făcliile nestinse” ale platformei petrochimice a Borzeștiului dar și din dragostea pentru vatra natală. Prin cuvintele ”nu este un om bogat dar își iubește și prețuiește mult satul Buciumi, îndreptându-și atenția către cei ce luminează tinerii”, el a adus un omagiu autorului cărții ”Buciumi – o poveste de istorie”. Prin mai multe rânduri scrise de către ing. Gheorghe Bogza aflăm că ”vremurile în care Ghiță Teacă a fost elev la Școala din Buciumi nu au fost perfecte, din cauza multor lipsuri materiale, dar pe linie spirituală se poate spune că i-au fost prielnice formării unui caracter uman de înaltă ținută morală, în care se regăseau calități frumoase precum omenia, hărnicia și patriotismul, respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Toate acestea peste ani, ca artist plastic, colecționar de documente, amintiri și obiecte etnografice locale, având urechea plecată la vorbele buciumenilor, l-au ajutat pe Ghiță Teacă să aștearnă pe hârtie această monografie a Școlii Buciumi, ce este o completare firească a volumului <<Buciumi – O poveste de istorie>>, apărută în anul 2015”. Este de menționat faptul că ambele volume au văzut lumina tiparului într-o ținută tipografică la standarde inalte la Editura ”Magic Print” din Onești, care grație numeroaselor premii obținute, a strădaniei de a ieși pe piață cu cărți de o calitate deosebită, este recunoscută de Ministerul Educației Naționale. Ing. Gheorghe Bogza, prieten al autorului (ce și-a dat ”obolul” său la tehnoredactarea acestei cărți, strădanie la care s-a înscris și Rodica Moldoveanu Gașcu), a mai inscripționat rândurile:”Domnul Ghiță Teacă, un posibil Cetățean de onoare al comunei Buciumi, nu și-a uitat rădăcinile, nu și-a uitat înaintașii și contemporanii – învățători, profesori și colegi de școală, azi toți prieteni ai săi… Tot ce se va scrie de aici înainte despre Școala Buciumi, va avea rădăcina în această frumoasă carte… ce este <<un migălos abecedar al școlii>> de aici, a trecutului, prezentului și viitorului ei!”
Dacă Ghiță Teacă ”a dăltuit ca motto” a acestei cărți cuvintele ”Fericiți ziditorii de școli! Fericiți făcătorii de oameni!”, profesoara Cristina Cristea, director al Școlii Gimnaziale Buciumi a vorbit cum nu se poate mai frumos despre misiunea școlii: ” Având la bază aceste valori ale înaintașilor, noi, cei de astăzi, avem misiunea să croim noi căi care să înalțe învățământul românesc, furnizor de resursă umană în toate domeniile de activitate. Sunt convinsă că vom avea în continuare sprijinul primarului comunei Buciumi, căruia îi mulțumesc și cu acest prilej, fiindcă numai prin colaborare interinstituțională putem să aducem valoare comunității pe care o reprezentăm. În această țară, <<grădină a Raiului>>, în care << munții se bat în capete>>, apele își cântă susurul, iar câmpiile îmbracă armonios pământul, avem o datorie sfântă -să fim mândri că suntem români, să ne păstrăm graiul strămoșesc și să apărăm cu prețul vieții pământul țării!” Ion Moraru, Amprenta de Onești
Lasă un comentariu