Majoritatea oamenilor cred că este suficient să mănânce mai puțin pentru a pierde în greutate. Da și nu … mănâncă mai puțin decât ce? De fapt, trebuie să mâncați mai puțin decât consumă corpul și să nu mâncați mai puțin decât mâncați în prezent.
Asa: estimați numărul de calorii necesare pentru a vă menține greutatea , trebuie să știți ce mâncați în fiecare zi, în fiece moment pentru a nu ieși din echilibrul dvs. Așa ajustați macro-urile pentru a găsi un echilibru, fie în sus, dacă nu mâncăm suficient, fie în jos dacă mâncăm prea mult!
Există și alți factori care trebuie luați în considerare, cum ar fi zahărul, fibrele, hormonii, medicamentele și istoricul dietelor, dar în esență se reduce la echilibru.
Același principiu, dacă doriți să luați masa, trebuie să faceți aceleași calcule și să vă asigurați că veți mânca mai mult decât cere corpul, ce trebuie să fie în întreținere. Amintiți-vă, trebuie să măsurați și să știți ce mâncați pentru a vedea ce schimbări fizice au loc . Și mai presus de toate, mai presus de toate, să fii consecvent pe termen lung., nu pentru 3 săptămâni …
Aș dori să vă dau și un sfat foarte sigur pentru a vă îmbunătăți obiceiurile alimentare. Se înțelege că nutriția este complexă atunci când începe să studieze funcționarea transformării alimentelor în energie în corpul uman și importanța vitaminelor și mineralelor fiecărui produs alimentar. În plus, există multe reguli de urmat în funcție de scopul fizic al fiecărei persoane (mase musculare sporite, pierdere de grăsime, niveluri energetice îmbunătățite etc.).
Pentru cei care doresc doar să-și îmbunătățească obiceiurile fără a se întreba o mie de întrebări înainte de fiecare masă, aici este un lucru important de reținut : consumul de produse neprelucrate.
Pentru a restabili echilibrul organismului (greutate, energie, zahăr din sânge), consumați din abundență produse proaspete în stare pură. Vorbim despre fructe, legume, nuci, fasole, carne, pește, cereale integrale (orez, quinoa, bulgur, cuscus). În ceea ce privește produsele prelucrate, acestea nu sunt interzise, dimpotrivă. Dar consumul lor trebuie să fie mai moderat. Vorbim aici despre pâine, aluat, produse lactate și produse comerciale. Prin alegerea acestor produse asigurați-vă că obțineți suficiente vitamine și minerale și limitați consumul de zaharuri rafinate și de grăsimi proaste. Aceste alimente au, de asemenea, un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că nivelul glicemiei va rămâne mai constant și va evita urmele și coborâșurile la nivelul energiei.
Ioane, păşeşte în faţă!
E un mai vechi absolvent de facultate. Şi-a dorit dintotdeauna să fie profesor şi încă de la o vârstă fragedă a învăţat pe brânci pentru a reuşi. Sărac în comparaţie cu colegii săi, având o familie numeroasă cu un singur salariu, nu-şi permitea să ceară părinţilor nici măcar câţiva lei, aşa cum aveau alţii, să-şi ia ceva de mâncare în pauza mare. A înţeles că pentru a avea, trebuia să muncească.
Tăcut, timid şi fără pretenţii, era născut şi crescut cu mult bun simţ. Niciodată n-a dat peste cei din faţa sa să-şi facă loc, niciodată n-a ridicat tonul şi n-a jignit pe nimeni. Aşa a fost educat de mama, de şcoală şi societate. Era copilul model ce şi-a făcut mai departe din viaţa sa un exemplu pentru cei ce-l cunosc.
Astăzi însă, e în faţa unei mulţimi adunate să-şi ceară drepturile cuvenite. E grevă şi s-a hotarât să participe, deoarece are convingerea că a fost minţit din nou. Strigă cu forţă şi zornăie un clopoţel, acelaşi cu care anunţă libertatea şi relaxarea copiilor ce ies în pauze.
Lângă el stau toţi nemulţumiţii sistemului. Oameni cu părul albit de examene, de necazuri şi dorinţa de-a răzbate, încă o dată, peste schimbarea sistemului.
De douăzeci de ani se schimbă şi nu se mai termină. S-au încercat toate modele, copii nereuşite împrumutate din alte ţări, însă zadarnic, mereu copiii au fost, ca şi profesorii lor, victime înjosite şi batjocorite de unii sau alţii de la putere, care nu înţeleg ce ar fi trebuit să fie de fapt şcoala, pentru că au trecut pe lângă ea, nu prin ea!
Toate nedreptăţile, abuzurile, erorile şi aberaţiile sistemului de învăţământ îi afectează direct pe toţi, ieşind la iveală acestea mai târziu, când absolvenţii au nevoie de ceea ce ar fi trebuit să înveţe cu adevărat în şcoli.
Ion se gândeşte în treacăt la elementul central al întregului sistem educaţional, cel pentru care există toate şcolile, liceele, facultăţile, bibliotecile, profesorii, personalul auxiliar, materialele didactice şi ministerul, şi anume elevul. Numai acesta, culmea, direct beneficiarul tuturor alambicărilor, nu poate spune mare lucru în ceea ce priveşte interesul şi dorinţele lui!
Cei ce iau decizii cu privire la modul în care are loc procesul de învăţământ nu urmăresc interesele copiilor de a-şi satisface cultura generală sau curiozitatea lor de tineri în plină formare, ci rămân neclintiţi în aceeaşi formă fără conţinut în care mai mult se transmit o groază de date, decât să fie asimilate noţiuni operabile şi utile .
Zilele trecute, a vrut să vadă ce se mai predă la unele discipline de liceu şi a deschis la întâmplare un caiet al unui nepot, elev care urmează o clasa cu profil teoretic şi a întâlnit astfel de date la două materii obligatorii: ,,Prin fuziune două sau mai multe nuclee atomice uşoare se contopesc într-un nucleu mai greu. Aducerea în contact a celor două nuclee întâmpină repulsia puternică a forţelor nucleare; de aceea amorsarea unei reacţii de fuziune este dificilă, putând fiind realizată, de exemplu prin încălzirea unei plasme la o temperatură de zeci de milioane de grade.’’
Alt exemplu: ,,Economistul Adam Smith in opera sa <<Avutia natiunilor >> a separat functiile capitalistului de cele ale managerului si a evidentiat ca “profiturile” capitalistului exclud “salariile” de management ca plata a “muncii de inspectie si directorat”. Richard Cantillon a denumit “antrepenori” pe cei care dispuneau de oprtunitățile pietei de a cumpăra ieftin si de a vinde scump, ca urmare a discrepantelor dintre cerere si oferta pe piaţă.’’
O lecţie este alcătuită din zeci de astfel de afirmaţii pe care elevii sunt nevoiţi să le înveţe pe de rost pentru ora următoare la care este posibil să fie “ascultaţi”. Aceste două exemple, probabil nu cele mai relevante, arată inutilitatea acestor cunoştinţe, deoarece ele sunt necesare numai unor interesaţi în aprofundarea şi studierea pe mai departe.
La nivelul central al învăţământului au avut loc în ultima vreme o serie de schimbări aparent profunde în ceea ce priveşte actul educaţional. În momentul de faţă se află în dezbatere un proiect de lege a învăţământului ce aduce o serie de modificări remarcabile în domeniu. Cel mai probabil aceste schimbări ţin de armonizarea cu legislaţia europeană şi sunt mai mult sau mai puţin impuse din exterior.
Majoritatea schimbărilor care au avut loc, precum şi prevederile noului proiect de lege a învăţământului sunt benefice, constructive şi tratează unele din punctele menţionate în acest articol. Din păcate însă, implementarea lor are un caracter profund formal, rămânând la stadiul de hartii. Nemulţumirile cresc astfel şi învăţământul îşi pierde strălucirea.
De aceea, Ion e total dezamăgit. Întoarce încet capul şi priveşte la cei ce strigă cu putere alături de el, în greva declanşată din nou. Sunt colegii lui, profesori care în condiţii precare, supunându-se unor programe de calitate îndoielnică şi pe bani puţini, fac nişte lucruri minunate. A fi profesor este o meserie nobilă, cu responsabilităţi pe măsură , dar înainte de toate, este o vocaţie.
În faţa tuturor, ca un lider adevărat, Ion îşi reaminteşte de o serbare şcolară când era la şcoala primară, la care a fost pus să recite o poezie despre ţară. Nu ştia de ce, poate din timiditate, din bun simţ, din frică să nu se încurce la versul ăla de la urmă, stătea în rândul din spate fără să se facă auzit suficient, fără să se vadă. Dintr-o dată, auzi un glas puternic ce acoperi toate şoaptele celor prezenţi, al tatălui său, se auzi răsunând ca o poruncă:
– Ioane, păşeşte în faţă!
Şi acum, ca şi atunci, Ion ştia că va reuşi şi începu să strige nemulţumirile odată cu greviștii din învăţământ din ce în ce mai tare, stând un pas înaintea tuturor. Cu siguranţă, învăţământul românesc trebuie să facă un pas hotărâtor şi curajos. Un pas în faţa societăţii! Text de Carmen Pasat; Ilustrație – lucrare de Viorel Costea
Lasă un comentariu