Dincolo de mentalități

Dincolo de mentalități

montr a.jpg

Nimic nu este ușor în… jurnalism! O tânără din Franța, Julie  N. (manager comunitar în jurnalism) , a lăsat țara sa pentru …a cunoaște lumea! În proiectul său prima oprire a fost… în Canada, unde a stat timp de doi ani…

– Hello Julie! Cum ai ajuns acolo?

–  După 3 ani în turismul web și studiile în jurnalism am vrut să trăiesc o experiență în străinătate!

–  Care a fost motivația principală?

– Descoperirea unei   culturi noi, trăirea unei experiențe  în străinătate, apoi împrospătarea cunoștințelor de limba engleză…

–  Care era punctul fără întoarcere, după care știai că vei pleca?

–  Aș spune că a fost mentalitatea franceză, non-perspectiva evoluției și salariul în mediul profesional.

–  Ce te-a făcut să alegi acest loc în lume în special?

–  Am iubit întotdeauna America de Nord și am găsit Canada ca un compromis perfect! Vorbesc engleza și franceza…

–  Cum te-a ajutat acest fapt?

–  În tot ce am făcut! Găsirea unui loc de muncă, a unui  loc unde să locuiesc, să îmi fac prieteni pentru viața de zi cu zi. În Quebec vorbim franceză la fel de mult ca engleza.

–  Care au fost cele mai dificile părți ale acestei experiențe?

–  Poate schimbarea obiceiurilor alimentare și fiind departe de mare, pentru că vin dinspre sud … Ok … depărtarea  de familie, nu este atât de ușor…

–  Ce ai făcut diferit în Canada, de la sosirea în această țară?

–  Am călătorit foarte mult, am vorbit cu mulți oameni! Știu că sunt foarte vorbăreață dar a trebuit mai mult efort decât este normal…

–  În ziua în care ai ajuns, te-ai simțit pierdută?

– A fost o amintire unică, îmi amintesc sosirea  la aeroport și toate primele momente din oraș. Nu m-am pierdut!Am avut ”stele în ochii mei”…

– Ai reușit să îți faci prieteni cu ușurință?

–  ”Nu o sută!”, dar am prieteni adevărați la care mă pot baza și cu care am petrecut doi ani extraordinari și tocmai pentru asta e magie. Nu spun că toate întâlnirile s-au transformat în prietenie. Există erori, desigur, uneori!

– E ușor să te amesteci cu viața Montrealului?

– Da, nici o problemă! Cu excepția cazului în care doriți să purtați o jachetă din Canada Goose și să fiți cunoscută ca o franceză ”grosieră”!

– Ce sfat ai da oricui dorește să vină să trăiască în Montreal?

– Este necesar să se bucure, să se deschidă pe multe lucruri și să nu se compare, fără a se opri, cu Franța, este inutil chiar dacă  această țară este referința noastră.

– Trebuia să te adaptezi la mâncare?

– Da, pentru primele noastre zile în Canada, de exemplu, luasem exact aceleași ingrediente ca atunci când făceam cumpărături în Franța și luând în considerare proiectul final, trebuia să ne adaptăm consumul la obiceiurile canadiene. După doi ani, cunoșteam cu toții toate specialitățile și am reușit să ne răsfățăm cu brânzeturi, cu carne … am consumat mai puțin, dar mai bine.

– Trebuia să te adaptezi la oameni?

– Da la locul de muncă… uneori suntem ”foarte netezi”, dar acest lucru ascunde o mică ipocrizie… Trebuie să fii pozitiv și să mergi înainte. De asemenea, pentru întâlniri, trebuie să știți cum să relativizați, uneori se întâmplă cu oamenii uneori nu…

– A trebuit să vă adaptați la climat?

– Ne-am temut de iarnă și totuși am iubit-o. Și am fost foarte surprinși de sezonul de vară în care eram și mai fierbinte decât în ​​orașul meu natal Marsilia! Cum să te îmbraci? Cu excepția mănușilor de schi, a pălăriilor și a pantofilor buni, eram îmbrăcată în echipament de schi în fiecare zi!

-Amintirile cele mai plăcute…

– Mi-a plăcut perioada de Halloween! Chiar te simți ca în America de Nord. Apoi toate paradele și activitățile de Crăciun au fost, de asemenea, magice.

– După Canada… a urmat o excursie în… Japonia!

– Daa! Un amestec de emoție și de teamă!

– Crezi că este necesar să înveți limba japoneză înainte de a ajunge în Japonia?

– Da, absolut. Este cu adevărat necesar, pentru aproape orice: găsirea unui loc de muncă, a face prieteni și pentru viața de zi cu zi, în general. Prieteniile japoneze sunt speciale!În plus, nimic  nu e ușor. Fiind european, nu mergi neobservat în mulțime …

– Ce sfat ai da cuiva care… ar  vrea să trăiască cu un japonez?

– Să învețe mai întâi limba!  Dacă veniți pentru dragoste în Japonia, trăiți cu  o persoană  timp de mai multe luni înainte de a trece pasul căsătoriei! De multe ori oamenii nu au același comportament în străinătate ca în țara lor mai ales atunci când culturile și mentalitățile sunt atât de diferite . Acest lucru va evita multe inconveniente și complicații…

– Trebuie să te adaptezi la mâncare?

– Da, fără probleme. Trebuie să te adaptezi  și la oameni! Vara japoneză este  prea fierbinte, prea grea, prea umedăA fost un coșmar pentru mine, până la punctul de a provoca disconfort.

– Ah da, văd … Știu ce este, ai fost acolo vara, în timpul valului de căldură! Și așa, trebuia să te adaptezi la îmbrăcăminte?

– Mi-am păstrat stilul rochiei simplu și clasic, dar am îndrăznit să pun mai multe rochii și fuste, deoarece aici femeile nu sunt judecate și poartă fuste  foarte scurte.

– Ultimul cuvânt?

– A trăi în Japonia chiar și  pentru o vacanță scurtă viața  este foarte diferită, dar este o țară frumoasă care merită vizitată pentru schimbarea totală de peisaj. Ca turist, fără să vorbim japoneza, ne simțim bine și putem petrece o ședere foarte plăcută.

bizjaponia.jpg

Despre  viața actuală din Japonia publicista  Tiphaine Barbier a făcut cunoscute mai multe lucruri:” În 2018, Japonia a fost a treia economie de pe planetă. Cu toate acestea, <<țara soarelui răsare>>  va trebui în curând să își facă griji pentru o problemă majoră: declinul natalității. Aceasta deoarece la sfârșitul anului 2018, aproape 35% dintre locuitorii arhipelagului au  împlinit peste 60 de ani. Să explorăm motivele acestui declin, care se petrece de câțiva ani, precum și mijloacele implementate de guvern și de societate în ansamblu. O altă  <<problemă>> care întărește  prima este creșterea speranței de viață. Aceasta creează o populație globală îmbătrânită, care a luat numele  <<șocului de argint>>. Acest lucru ar putea duce la pierderea unei treimi din populația japoneză în vârstă de muncă până în 2040. Această scădere a natalității poate fi explicată prin scăderea numărului de căsătorii din ultimii ani. Se poate observa că acest declin începe la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Motivele acestui declin își găsesc originea în această perioadă. La sfârșitul războiului, Japonia a fost în condiții de supraaglomerare,  lucru căruia i se datorează în parte scăderea mortalității, dar un fapt inedit este că mulți japonezi  au trăit  până atunci, în teritoriile cucerite. Cum se explică declinul actual? Această nouă supraaglomerare îngrijorează Japonia după război: pune în aplicare o politică a populației care restricționează rata natalității. Scopul acestei politici este de a preveni nașterea copiilor considerați <<cu dizabilități>> și, de asemenea, să protejeze viața și sănătatea mamelor cu sarcini în situații de risc. În consecință, legea  în Japonia permite sterilizarea anumitor persoane care poartă caracteristici negative, precum și avortul din motive de sănătate sau socială. Prin urmare, rata de sterilizare a fost   cuprinsă de la  aproximativ 5.000 în 1949 la 38.000 în 1955, iar  numărul de avorturi depășește un milion de mulți ani. Japonia a intrat într-o <<friguroasă>> demografică din 1974. Într-adevăr, încă din anii 1970, japonezii  nu doresc să se căsătorească. Acest lucru poate fi explicat prin tradițiile care doresc ca o femeie căsătorită să-și servească soțul. Majoritatea femeilor sunt educate, fiind  absolvente a studiilor universitare și, prin urmare, ele nu refuză să renunțe la muncă iar mulți bărbați refuză să se căsătorească cu o femeie mai bine plasată decât ei și aleg să rămână singuri. În plus, medicina progresează și extinde considerabil speranța de viață a populației (cea mai mare din lume). În 2005, rata mortalității devine mai mare decât rata natalității pentru prima dată în Japonia.  Creșterea devine negativă și aceasta duce la o populație din ce în ce mai îmbătrânită. Astăzi, se spune chiar că mai multe scutece pentru adulți sunt vândute decât scutecele pentru copii. Ca rezultat, forța de muncă se micșorează, forțând Japonia să se deschidă spre imigrare. Odată cu apariția acestei probleme la începutul secolului al XXI-lea, multe companii au fost create pentru a facilita întâlnirile și a întări cuplurile. Multe femei japoneze căsătorite se simt neglijate de soții lor, ducând la un număr tot mai mare de divorțuri. Prin urmare, numarul de terapeuti de cuplu este foarte important in Japonia. În plus, pentru a încuraja căsătoriile, părinții tinerilor japonezi pot folosi concedieri sau chiar căsătorii aranjate între familii. Japonezii se pot înscrie, de asemenea, pentru activități single. Toate aceste mijloace implementate de societatea japoneză arată dorința de a găsi o natalitate care să permită reînnoirea populației”.    Amprenta de Onești

Distribuie articolul!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata