Sub amenințarea înspăimântătorului virus răsărit de prin țara dragonilor, Liga I și-a finalizat primul mitan al ediției curente. Campionatul regular și-a desemnat cele 6 laureate care se vor duela pentru Europa, dar și restul de 8 înfrânte care se vor război pentru evitarea retrogradării. Dacă la nivel mondial surpriza teribilă a acestui început de an este apariția coronavirusului, cel care a ajuns și la porțile Europei, în România nimic nu mai e imprevizibil…de ceva vreme. Lucru valabil și în fotbalul mioritic, acolo unde două cazuri au provocat oarece rumoare printre chibiții fotbalului. Prima poznă aparține trupei lui Hagi, o obișnuită a play-off-ului încă de la apariția acestui sistem de desfășurare. Viitorul ”regelui” și-a tăiat singur craca de acces la play-off, nereușind să învingă acasă în ultimul meci penultima clasată, debutanta de la Clinceni. O eventuală victorie a trupei de la Ovidiu coroborată cu o eventuală înfrângere a giurgiuvenilor ar fi trimis Astra lui Nicolae în jungla play-out-ului. Ar fi fost poate nedrept întrucât Alibec &Co pierduse deja imoral 3 puncte la masă verde, zestre câștigată pe bune în iarbă. Însă divinitatea a făcut dreptate odată ce a trimis acolo ultima câștigătoare a cupei României, eliminată jenant de o divizionară C (Sănătatea Cluj, aflată la un pas de retrogradare în ”D” !) și ținută în șah în partida decisivă de echipa cu cele mai puține victorii în Liga I (Academica) !
Cea mai mare realizare aparține însă trupei lui Iftime, boss-ul la cârma Botoșaniului. Sub cravașa simpaticului antrenor-impresar Croitoru, botoșănenii au încheiat sezonul pe ultima treaptă a podiumului, chiar înaintea bucureștenilor cărora, de vreo câțiva ani, le furnizează jucătorii de top. E limpede pentru orice neinițiat că vom mai auzi de costumele de antrenor ale lui Croitoru … cu o singură condiție: să-și păstreze coloana pe direcția longitudinală în fața oricărui patron de club de pe la noi. Cam în stilul intransigentului Dan Petrescu, antrenorul cu ștaif care nu se abate, în fața nimănui (patron/jucător), de la principiile după care și-a ghidat chiar și cariera de fotbalist. Acesta este realul motiv pentru care Dan este … ”căpitan de plai” atât în țară cât și prin cupele europene. Și Mediașul lui Mărginean pozează în performeră, însă pe lângă flerul lui Edy Iordănescu (peste al…mai celebrului său tată!) ”găzarii” au beneficiat și de o conjunctură extrem de favorabilă. Tot acolo sus sunt și cele mai ”finanțate” echipe ale ligii: Craiova, emblema Olteniei, cea care așteaptă un titlu de vreo 3 decenii (și care în mare măsură și din cauza lui Pițurcă s-ar putea să-l rateze din nou) și … FCSB, jucăria boierului din Pipera.
Succesoarea Stelei reprezintă deocamdată marea perdantă a ediției actuale. Cu un lot numeros dar și valoros pe alocuri, alcătuit după chipul și asemănarea stăpânului și doar antrenat de credinciosul Vintilă, FCSB-ul se zbate într-o plafonare acidă garnisită cu un iz de decepție străvezie. Tot ce se întâmplă acolo nu este altceva decât rezultanta jocului lui Becali de-a antrenorul cu o echipă păscută în vacanța de iarnă pe tărâmuri spaniole de un alt enoriaș, simplu slujbaș în ”catedrala” lui Gigi. Cu o privire obiectivă ațintită spre respectiva echipă, aș redenumi-o FCGB, Becali considerându-se Dumnezeul acestei entități, fără pic de exagerare ! Penibilă este postura în care se află ceilalți angajați de acolo, cei care pentru o bucată de pâine acceptă fițele unui ins care sigur a avut o copilărie fără jucării. Și nu mă refer la jucători, care sunt de meserie fotbaliști, ci la cei ca Mihai Stoica, Tudor, Argăseală, etc, care au alte calificări la bază. Însă marii ”credincioși” de la curtea stăpânului din Pipera fie și-au obținut prea lejer acele diplome (chiar și în vremurile apuse) ori au sluijit Steaua … încă din tinerețe (înțelege fiecare ce vrea)! Dacă până acum Becali era un etern abonat al locului 2, deși concura mai mult singur, anul acesta Jiji va pătimi din greu pentru limbuția sa proverbială. Dar mai ales pentru unele acțiuni mai puțin ortodoxe, mediatizate evaziv de o presă de teapa angajaților săi, prin care și-a acontat unele trofee sau poziții favorabile (ptr. UCL) în clasamentul intern. Divinitatea nu a mai fost de partea sa, situație transpareantă mai ales în derby-ul cu Dinamo, când i-au marcat Sin (ce coincidență a numelui !) care nu mai jucase de un an (!) și Lazăr, ridicat și ”neumblat” cu mingea de vreo jumătate de an! Asta de pedeapsă pentru ”războinicul luminii”, căruia îi va fi greu să prindă podiumul asigurator de traseu european.
Ajungând și la ”câinii roșii”, aceștia își păstrează linia fotbalistică săracă de vreo câțiva ani, mulțumindu-se cu cele 4 puncte răpite și anul acesta bogatei succesoare a Stelei ! Dinamo rămâne astfel singurul mare și vechi nume din fotbalul românesc prezent încă în prima ligă dar contaminată de virusul mortal …înainte de apariția lui. Chiar de pe vremea premierului roșu, Năstase (când o persoană fizică și-a însușit stadionul pentru zeci bune de ani !), apoi când a fost acaparată, vândută și distrusă chiar și ca echipă … de către condamnații Borcea și Giovani. Acum a fost doar temporar salvată de Negoiță (tot prin ”roșii” lor) dar, prin incertitudinea care domnește la club și implicit la echipă, sfârșitul pare iminent. Și asta cu toată opoziția fanilor inegalabili din jurul lui … ”Doar Dinamo București” !
În play-out bucureștenii, echipa ”regelui” precum și echipa (Sepsi) sprijinită puternic și tendențios de la Budapesta par să aibă o misiune mai lejeră. Adevărata luptă pentru supraviețuirea în prima ligă se va da între sibienii lui Miriuță (scăpați norocos și în ediția trecută), târgoviștenii lui Moldovan (singura echipă care a jucat doar în deplasare sezonul acesta), ieșenii lui Rednic (care a schimbat prea mulți jucători într-o pauză competițională insuficientă pentru omogenizarea lotului), ”clincenii” lui Poenaru (unicul antrenor din Liga I fără patalamaua aferentă) și ”voluntarii” lui Teja (performera începutului de an).
Până la rezolvarea acestei ecuații cu 5 necunoscute dar și la stabilirea noii campioane, murmurul care se aude prin unele zone ale bătrânului continent ne tulbură și nouă apele … și așa destul de învolburate. Dar groaza vine abia când realizăm că apa, nu doar zăpada ne-a lipsit parcă mai mult ca oricând în acest sezon, iar virușii colcăie mai liberi ca păsările cerului prin toată lumea. Și pe lângă măsurile firești aplicabile în orice societate normală, nouă românilor, o entitate aparte între muritori de rând, ne rămân speranța și apelul la divinitate. Nu doar celor ca Jiji, tuturor … neexistând om fără patimi. O-m fi noi ”grădina Maicii Domnului”, dar încă din vremea lui Aristotel știm că ”înțeleptul nu este fără patimi, ci moderat în patimi”.
Doamne, ocrotește-i pe români … și nu numai ! Prof. Nelu Mașala , Onești