O veste tristă ne-a lăsat muți de durere zilele trecute: poetul Leonid Iacob din Comănești s-a stins din viață, lăsând în urma sa imaginea celui mai sufletist îndrumător de cenaclu, a unui mare scriitor.
”Conducător din 1981 până în 2014 al Cenaclului literar <<Mugurii>> de la Clubul Copiilor Comănești – Bacău. În această calitate am debutat, am îngrijit și prefațat volumele de versuri ale elevilor, am realizat antologii, reviste literare școlare…”, scria în CV-ul său distinsul profesor, poet, scriitor și publicist comăneștean. Din biografia sa multe lucruri au fost insemnate de scriitorul Cornel Galben, în neprețuita ”salbă” a volumelor sale ”Personalități băcăuane”, ce ne aduc în privirea ochilor oameni și fapte ce au dat tot prinosul și dăruirea sufletului dezvoltării meleagurilor Bacăului. Astfel, Cornel Galben scrie despre Leonid Iacob:” Copilăreşte în satul natal, începându-şi studiile cu tatăl său, la Școala Primară din Iazu (1951-1955). Prima clasă a ciclului gimnazial o urmează în satul vecin, la Şcoala Pietricica (1955-1956), avându-l ca profesor de limba română pe Eduard Ştraub, publicistul şi scriitorul de azi, iar următoarele două la Spitalul de Copii din Agigea, judeţul Constanţa (1956-1958), unde a fost internat în urma unor complicate probleme de sănătate. Este admis apoi la şcoala Medie Mixtă din Comăneşti (1958-1962, actualul Colegiu Tehnic <<Dimitrie Ghika>>), studiind, între alţii, cu profesorii Aurel Jămneală, publicistul şi autorul de carte didactică de mai târziu, Corneliu Nechita şi, în ultimii doi ani, cu Gheorghe Movilă, prozatorul. Având preocupări literare încă din clasele primare, s-a impus rapid printre membrii Cenaclului literar <<Chemări primăvăratice>>, care funcţiona în cadrul liceului, conducându-l, în calitate de preşedinte, între anii 1959 şi 1962, când a şi debutat, ca poet, în paginile revistei şcolare omonime (1958). După absolvirea cursurilor liceale a fost, rând pe rând, pedagog la Liceul Nr. 1 din Moineşti (1962-1963), învăţător la Şcoala Răchitiş, comuna Ghimeş (1963-1965), profesor de limba română la şcolile generale din Ardeoani (1965-1966) şi Palanca (1966-1979), iar din 1979, la Clubul Copiilor din Comăneşti, unde, în 1981, a înfiinţat Cenaclul Literar <<Mugurii>>, pe care îl conduce, neîntrerupt, de mai bine de trei decenii. În acest interval şi-a definitivat studiile, urmând cursurile fără frecvenţă ale Facultăţii de Filologie a Universităţii <<Al. I. Cuza>> din Iaşi, secţia Limba şi literatura română (1964-1970), şi-a susţinut examenul de licenţă, cu lucrarea Toponimia bazinului superior al Văii Trotuşului (1972, îndrumător prof. univ. dr. I. D. Lăudat), şi, succesiv, toate examenele de grad, încheiate cu lucrarea Cenaclurile literare ale copiilor (1987, coordonator, Leonida Maniu).”
Cornel Galben mai notează:” Animator al vieţii culturale comăneştene, Leonid Iacob a frecventat Cenaclul literar-artistic <<Lumină şi culoare>> şi <<Nicolae Labiş>> de la fostul Club <<1 Mai>>, manifestându-se atât ca poet, cât şi ca artist fotograf, pictor, eseist şi dramaturg. Trei dintre scenariile sale literare destinate spectacolelor pentru copii au fost incluse în volumul Educaţia prin muncă şi pentru muncă (Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor, Bucureşti, 1985), cu poezie şi lucrări dramatice fiind prezent şi în antologiile Sus cortina, copii! (Editura Grafit, Bacău, 2005), Clopotul, limbaj universal (Editura 3D, Drobeta Turnu Severin, 2008), Arta de a fi (Editura Anamarol, Bucureşti, 2009), Vis şi pasiune, Antologia Esenţelor (Editura Panfilius, Iaşi, 2011) şi Călătorie în regatul cuvintelor (Editura Dandes Press, Drobeta Turnu-Severin, 2014)”.
În panoplia creației sale scriitorul Leonid Iacob a realizat mai multe volume: „Bântuit de furtuni” (Editura Corgal Press, Bacău, 2009), „Țărmuri paralele” ( , Ed. Corgal Press, Bacău, 2010, carte scrisă în colaborare cu Atena Mariana Zară din Bacău), „Imaginarele iubiri” (Editura VIF, Constanța, 2014), „Lâng-o margine de lume”, ”Strajă cuvintelor ”, ”Povestiri de la Trotuș” ( apărute la Editura Pim, Iași în 2014 și 2016). În luna octombrie a anului trecut în cadrul Întâlnirilor Grupului de Literatură ”Metafore comăneștene” (pentru care a dăruit întreaga energie a sufletului său), Leonid Iacob a lansat volumele ”Doar poeme” și ”Din străbuni” amintind că are în lucru o carte – ”De la Trotuș la Tazlău” – cu povestiri cu nume de locuri.
Acum, la trecerea sa din viața pământeană Mădălina Miron a scris, cu lacrimile năframei neuitării:” Grădinarul și-a luat sapa (mapa) și a început să potrivească huma săracă acolo unde-și dorea să pună viață în ea. Mai avea destule semințe…și forță, și drag. Zi de zi curăța și ara și prășea… Semințele încolțeau și, după un an, primele fire și-au scăldat în lumină începuturile de viață. Ce bucuros era Grădinarul! Și câtă grijă pentru grădina sa și pentru rodul muncii sale. Trecea timpul frumos! Firele creșteau, se cunoșteau, se adunau și-i mulțumeau Creatorului pentru că le-a dat șansa să fie îngrijite de acest minunat Grădinar!
Grădinarul zâmbea, privea tăcut și le îmbrățișa cu privirea! Știa că în curând va veni vremea să le lase să se descurce singure iar el să pornească spre o altă Grădină unde să își înceapă munca de la capăt cu același drag!
Firele de viață s-au înălțat, au născut flori atât de cuminți și strălucitoare încât ai fi zis că e un Rai. Culoare, armonie, frumusețe curată și gingașă. Acum florile reușeau să își țină umbră una alteia și se sprijineau de frunze ca și când s-ar fi ținut de mână. De pază mai erau și doi stejari…Alesese loc bun pentru grădină… Grădinarul s-a gândit atunci că e momentul …să plece. Era bucuros de frumusețea acestei grădini dar îl aștepta alta, mai mare, în care avea de continuat misiunea lui.
Dar oare florile erau într-atât de mature încât să rămână orfane deja?Haideți să vedem…
Să rămânem uniți și să ne bucurăm că am avut binecuvântarea să fim sădiți de-această mână talentată și măiastră! MULȚUMESC, DOMNULE PROFESOR!”
La Grupul de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”
Pentru iubitorii cuvântului scris în slove de gând și de simțire din Comănești neuitată va fi ziua de 17 octombrie 2019, când poetul Leonid Iacob și-a lansat câteva volume din osârdia ultimilor ani în cadrul unei întâlniri a Grupului de Literatură și Artă ”Metafore comăneștene”. Menționăm că acest grup (unic pe valea Trotușului și în județul Bacău), s-a constituit la 14 septembrie 2017 la inițiativa poetului și profesorului Leonid Iacob, găzduirea fiind asigurată de ”Cafeneaua literară” din Comănești (alfată în apropierea Palatului Ghika) . Profesorul Constantin Țăranu a evidențiat faptul că ”Leonid Iacob este un profesionist al scrisului” în timp ce prof. Cristina Popescu a remarcat activitatea sa ca fiind una ”ce depășește cu mult Gloria locală”. Menționând că un număr de 35 de volume ale tinerelor talente literare au fost prefațate de acest brav îndrumător de cenaclu ea a declarat:”Scriitorul Leonid Iacob este un exemplu de finețe, de discreție, de forță de muncă eficientă, de dorință constantă de a lustrui destine literar – artistice! Dar mai ales este UN EXEMPLU DE A RĂMÂNE OM!” Și profesorul Petre Colăcel ”îmboldit de fuga timpului”, a rostit cu prilejul acestui eveniment câteva cuvinte memorabile:”Leonid Iacob este un poet care se respectă! Aplecându-se cu acribie asupra expresiei lirice, nu-i pagină să nu decelezi o imagine, un procedeu stilistic. Poezia lui Leonid Iacob e o poezie de adâncime spirituală, de trăire, e pe o culme!” Și cine va putea uita vreodată ”momentul referențial” al acestui eveniment, când poetul Leonid Iacob, în acordurile prietenului său de o viață – profesorul Nicu Garai, a interpretat cu acompaniament la muzicuță, mai multe melodii răvășitoare pe versurile sale! Rămân pentru eternitate amintirile cu scriitorul Leonid Iacob, o rază de lumină a chipului său, înălțat spre înaltul cerului și cuvintele acestui prieten deosebit (prof. Nicu Garai):”S-A STINS O SLOVĂ DIN FREAMĂTUL CULTURII COMĂNEȘTENE!” Amprenta de Onești
