Cu tristețe în suflet, colectivul Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” anunță astăzi, 26 mai 2020, trecerea în neființă a fostului director al bibliotecii din perioada 1974-1997, Mihai Ciubotaru. Descoperitor al fondului de carte ce a aparținut bibliotecii Societății „Cosânzeana”, precursoarea bibliotecii noastre de azi, Mihai Ciubotaru reprezintă pentru bibliotecari și putem spune că și pentru comunitate, un pilon de bază al culturii oneștene. Din preaplinul dragostei dumnealui de meserie, din convingerea că inima unui oraș bate mai întâi în biblioteci, din credința că doar CARTEA poate apropia oamenii înspre bine și pentru bine, Domnia Sa a creat schița bibliotecii de astăzi. Cu respect ne înclinăm în fața celui ce a fost Mihai Ciubotaru, un director de excepție al bibliotecii noastre și totodată un nume cu rezonanță în istoria bibliotecilor din România. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
În semn de omagiu pentru profesorul Mihai Ciubotaru, pentru a ni-l aminti mereu, prezentăm mai multe rânduri nemuritoare – ”Portret fără vârstă”, așternute de fotograful oneștean Ștefan Neagu, în ziua de 15 februarie 2017.
”Pe domnul profesor îl intâlneam din ce în ce mai rar. Pășind linistit, cu mintea afundată în cine știe gânduri, aveam o reținere în a-l „deranja” cu un salut. Însa, de fiecare dată, schimbam câteva cuvinte. Ani la rândul director al Bibliotecii municipale Radu Rosetti din Onești, și-a dedicat întreg timpul înființării și dezvoltarii acestui „lăcaș de cultură”, acest loc de visare, „fabrica de aripi”… S-a luptat (nu, nu e un cuvânt prea mare) pentru a dezvolta acest „copil”, și l-a crescut frumos, în ciuda nenumăratelor piedici…
Zilele trecute l-am vizitat, am ascultat o interpretare rară cu George Enescu din 1930 interpretând o sonată de Haydn, am discutat despre…timp. Despre trecut, prezent și viitor. Despre ce am fost, ce suntem și ce am putea fi. Dacă știm pe ce drum să mergem…
M-am bucurat când a acceptat să îi fac cateva imagini.
Pentru că sunt persoane care nu trebuie uitate. Ba mai mult, care ar trebui să devină repere. Cu astfel de oameni putem reface scara de valori. Cu exemplul lor. Pentru că așa cum spunea Isaac Newton, pentru a putea vedea mai departe decât ceilalți, trebuie să stăm pe umerii giganților…
Mă inclin, domnule profesor!”