… de dragoste… și nu de  alte cele  dintre care  pot fi, pentru comoara  aceasta de însușiri puțin spus delicate și  înălțătoare ale sufletului omenesc, cu  componente foarte diverse ce ne însoțesc de la venirea pe lume  și până la drumul  din urmă… Sper să declanșeze  resorturi spre  atitudini frumoase, ce pun în valoare firea omului.    Corneliu Cristea, membru al Cenaclului literar – artistic ”George Călinescu”  Onești

                                                                                 CE  FRUMOASĂ  EȘTI

Ce frumoasă ești când, seara

Ca un fulg purtat de vânt

Vii sfioasă la – ntâlnire!

Cu surâsul cald și blând,

Mi-aduci toată primăvara.

                                                            Ce frumoasă ești minune

                                                            Născătoare de văpăi

                                                            Când apari în a mea cale!

                                                            Mult frumoșii ochii tăi

                                                            Îi iubesc de nu pot spune.

Ce frumoasă ești regină

Ce cu  leneși ochi, cuminți

Lung privind la al meu suflet

Aprinzi tainice  dorinți;

Muza mea de farmec plină…

                                                                                     BĂTRÂN  MESTEACĂN

Bătrân mesteacăn alb, prin ramul tău

Neobosit, își spune soarta vântul

De unii zic c-acesta îi e cântul

Noi zicem că-s părerile de rău.

                                                                       Coroana ta-i o lume de amar.

                                                                        Venim sub ea ca-n inimi să ne pui

                                                                        Povața ta în calea greului,

                                                                        Credința-ntreagă-n față de altar.

Bătrân mesteacăn alb, odat-ne-ai zis

Să fim alături, să nu ne schimbăm

Te-om asculta smeriți dar te întrebăm

De ce în  lacrimi ochii noștri ni-s?

                                                                                                     PLUGUȘOR

Între poala dealului

Și vatra orașului

Curge apa timpului

Care  scade caierul –

bucuria, vaierul-

Subțiind bondoc fuior

De ambiții și de dor.

Confirmând, astfel, încet

Cele spuse de Poet

Și continuă să zică

Adevăruri întrutotul:

”Muritori pe-o lume mică

De se măsură cu cotul”.

Și pentru c-a trecut anu

Zic și eu ca Topârceanu:

”Da, așa-i, o ducem prost,

Țăcănim  într-una la mașina Yost”.

Ademenit de ispite

Învins de nereușite –

materiale și morale

Și de câte-mi stau în cale

Am uitat să mai dezmierd

Și m-am săturat să pierd;

Totuși, pe cât se mai poate –

Cât mintea nu-mi stă din roate –

În imensa veșnicie

Rup tăcerii o fâșie

Și-n acest al lumii mers

Ajung la duiosul vers,

Cu el coala albăstrind

Și văzduhul ocupând:

Vă urăm de bine

De zile senine

Și de sănătate

Și de spor în toate.      Versuri de Corneliu Cristea

Aceste  creații literare  fac  parte  din  volumul  ”…De  dragoste”, care  a  văzut  recent  lumina  tiparului  în  condiții  grafice  deosebite  la  Editura  Karta.ro  Onești

IAR  ASTĂZI  2 IANUARIE  2021  OMUL  DE  CULTURĂ   CORNELIU  CRISTEA   ANIVERSEAZĂ  ÎMPLINIREA  VÂRSTEI   DE   80  ANI!  CU  PRILEJUL  ACESTUI  MOMENT  ANIVERSAR  ”AMPRENTA  DE  ONEȘTI”  ÎI  ADRESEAZĂ   UN  CĂLDUROS   LA MULȚI  ANI,  CU  MULTĂ   SĂNĂTATE   ȘI  NOI  ÎMPLINIRI, CU  UN  ZÂMBET  LA  FIECARE  LACRIMĂ   DE  BUCURIE!  GÂNDUL  BUN  ȘI  FERICIREA   SĂ  VĂ  ÎNSOȚEASCĂ   MEREU!