ARTICOL DE COLECȚIE, PRIN COLABORAREA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ A SITE- ULUI ”AMPRENTA DE ONEȘTI”
Într-o lume prea vocală, înveți să apreciezi tăcerea în detrimentul cuvintelor. Tăcerea adâncă, încărcată de gesturi expresive, de frumusețe și grație. În lumea artei secolului trecut s-au remarcat câteva talente românești dincolo de granițele noastre. Nu știm din ce considerente încă de atunci lumea filmului internațional, dar și a modei, le-a dat mai multă atenție decât țara în care s-au născut. Dar stiu ca nu as vrea sa uit nimic din tot ceea ce ar putea sa ma faca mandra de o natie debusolata si mult prea guraliva.
Actrița Pola Illery (în foto 2) a fost o olteancă aprigă, de o frumusețe exotică și imposibil de încadrat în canoanele vremii. Numele ei adevărat a fost Paula Iliescu și s-a născut într-o familie de evrei talentați, în Corabia. A avut o evoluție răsunătoare pe scenele Parisului, apariție care “emana sexualitate și farmec” aparte. Bruneta scundă și delicată a fost înzestrată de mama natură cu niște ochi profunzi, care i-au sedus pe toți oamenii de teatru și cinema. A jucat în “Le desir”, “Under the Roof of Paris”, “Parada Paramount”, “Le petit chaperon rouge”, “Un homme en habit”, “L’ange gardien” și “Le tigre du Bengale”. A fost partenera de film a celebrului actor american Gary Cooper. Deși stabilită la Paris, prin 1938 a emigrat în America unde s-a și stins din viață la vârsta de 103 ani.
O alta actriță româncă, Elizza la Porta, născută Eliza Streinu, a făcut o carieră de succes în Germania. Născută în Craiova, ea s-a lansat la vârsta de 20 de ani în reflectoarele filmului mut. Prima dată s-a stabilit la Berlin, unde a jucat în comedii, drame și melodrame. A fost căsătorită cu Siegfried Pinkus, un evreu care își construise de asemenea o carieră în cinematografie, dar care a fost exclus din industria filmului în 1933 datorită originii sale. Acesta a fost motivul pentru care cei doi au decis să ia calea exilului și să se stabilească în America, unde Elizza a încetat din viață la vârsta de 95 de ani. Apreciată pentru talent și eleganță, ea a fost considerată una dintre cele mai frumoase actrițe ale Europei din perioada filmului mut. A jucat in horror-ul “Der Student von Prag”, care i-a adus recunoaștere în lumea cinematografică, iar palmaresul ei profesional a numărat 18 roluri în tot atâtea producții.
O altă actriță, româncă de origine, a fost Sylvia Sydney (în foto 1), al cărei nume real a fost Sophia Kosow, fiica unei croitorese din Bacău. Această moldoveancă frumoasă avea să îngenuncheze Hollywood-ul prin anii 1930, interpretând roluri alături de nume celebre: Henry Fonda, Spencer Tracy, Cary Grant, Joel McCrea, George Raft și Fredric March. Filmul care a consacrat-o a fost “Les Miserables”. A fost de asemenea nominalizată la Oscar pentru rolul secundar din “Summer Wishes, Winter Dreams”. Și ea s-a stins tot pe pământ american.
Irene Ghica (foto 3), născută Irina Pacifica, a fost fiica aviatorului de viță boierească Ionel N Ghica. “Prințesa adolescentină” l-a fermecat cu alura misterioasă, cu inocența și frumusețea ei pe playboy-ul hollywoodian, Errol Flynn! El avea 40 de ani, ea 17 ani! Cei doi s-au întâlnit la Paris, iar actorul avea să declare: “n-ai cum să nu te îndragostești de această tânără româncă, bogată și independentă, cu cei mai frumoși ochi din lume”. Deși frumoasă și tânără, ea l-a părăsit pe donjuan-ul neserios, care ”marca în poarta” tuturor tinerelor frumoase și bogate. Irene, “the geek” (așa cum o alinta Flynn), a fost manechin de succes în Orașul Luminii.
Lizette Verea (foto 4), o superbă evreică de naționalitate română, s-a născut în București și a fost una dintre cele mai renumite actrițe de cabaret din anii 1930. Ea a avut și o importantă carieră cinematografică alături de nume sonore românesti: Lizica Petrescu, Lulu Savu și Mia Steriadi, interpretând roluri în filmele “Chemarea dragostei”, “Trenul fantomă” și în comedia muzicală “Dragostea pe note”, unde l-a avut ca partener pe George Groner. Ceea ce a impus-o definitiv și iremediabil în sufletele românilor a fost interpretarea hit-ului românesc “Ionel, Ionelule”, în duet cu Lulu Nicolau, melodie compusă de Claude Romano, nimeni altul decât George Sbârcea. După începerea războiului, a traversat oceanul, dar cariera ei hollywoondiană nu a fost una de rezonanță. Singurul rol cu adevărat important a fost cel interpretat în filmul “A Night în Casablanca”, alături de Groucho Marx. Numele ei a mai fost menționat pe afișul operetei “The Merry Widow”.
Un alt nume peste care s-au asternut tăcerea și uitarea este cel al lui Renee Perle (în foto 5), tot o romancă evreică, stabilită la Paris. Aici ea a devenit renumită datorită colaborării cu un fotograf de succes, Jacques Henri Lartigue, a cărei iubită a și fost pentru o scurtă perioadă de timp. Frumusețea ei iesită din comun l-a ajutat să își îmbogățeasca palmaresul profesional cu unele dintre cele mai frumoase fotografii din cariera sa. Lartigue o descria în jurnalul său în cuvinte atât de atent alese: “ E răvășitoare, înaltă, subțire, are o gură mică și buze pline și ochi negri de porțelan. Îsi strânge pe corp haina de blana și răspândește o boare de parfum cald”. Renee era conștientă de frumusețea ei, motiv pentru care își permitea să fie și răsfățată și certăreață, uneori chiar prea vocală, fapt care îl enerva la maxim pe mult prea introvertitul ei iubit. Motiv pentru care, după doi ani, s-au despărțit. Fotografiile în care ea i-a servit drept model încă pot fi admirate în portofoliul unuia dintre cei mai renumiți fotografi din secolul 20.
Canoanele frumuseții s-au schimbat! Că este bine, că este rău, cine poate să mai știe? Frumusețea ar trebui să ne inspire, astăzi, parcă ne doboară! În loc să fim contemplativi, ne transformăm în sclavii ei!