Publicăm azi un articol  trimis  ”Amprentei de Onești” de site-ul ”La Regionisto” (care  se ocupă  de   influențele  prezente de-a lungul timpurilor  în  regiunile nu numai de pe continentul european),  în centrul atenției  jurnaliștilor francezi fiind … Transilvania!  De la același  site (care are ca imbold – ”Un nume, identități diferite, puterea trecutului!”), avem  și  alte surprize  duminicale  pentru cititorii ”Amprentei de Onești”. Astfel, prezentăm două (din cele peste 80!),  castele de pe valea Loarei (din Franța) și o  fascinantă imagine din  regiunea Tirolului (aflat la granița  dintre Austria și Italia) .

Faptul că Transilvania este o regiune  românească diferită de celelalte  a fost foarte vizibil  și la al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2014, care a avut rezultate foarte diferite. Pe de o parte, Transilvania, o regiune nord-vestică, ce a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar înainte de 1918. Pe de alta, restul României, adică Vechiul Regat, compusă din Moldova și Țara Românească, regiunile care au fost sub controlul Imperiului Otoman ”ca sateliți” până în 1877, când au obținut independența. Transilvania a votat copleșitor pentru Klaus Iohannis, fostul primar al orașului transilvănean Sibiu în timp ce restul țării a votat pentru Victor Ponta, candidatul Partidului Social Democrat (PSD), cu excepția capitalei, București. Nu a fost prima dată când s-au observat astfel de rezultate. La alegerile prezidențiale anterioare, Partidul Social Democrației (PSDR), apoi redenumit Partidul Social-Democrat (PSD), se luptase deja pentru câștigarea județelor transilvănene, în timp ce domina în mare parte restul teritoriului. Transilvania pare într-adevăr să aibă un model de vot distinct în comparație cu restul teritoriului românesc. Această situație poate fi comparată cu cea a unei alte foste provincii a Imperiului Austro- Ungar, Galizia, ce  acum se află în Ucraina și care, de asemenea, se comportă în mod electoral diferit de electoratul din restul Ucrainei.

Dar ardelenii diferă nu numai în ceea ce privește comportamentul lor de vot. Sunt percepute pe scară largă și alte aspecte ca fiind diferite din punct de vedere etnic, cultural și politic față de restul țării. În celebra sa carte „The Clash of Civilisations”, autorul american Samuel P. Huntington a separat chiar România în două sfere civilizaționale diferite ale civilizației, Transilvania aparținând civilizației occidentale, în timp ce restul României aparține lumii ortodoxe cu țările fostei Uniunea Sovietică, fosta Iugoslavie, Bulgaria, Cipru și Grecia.

Un element major al percepției despre specificul Transilvaniei este orientarea sa occidentală în comparație cu restul țării, descrisă ca fiind balcanică și orientală. Această diferență a fost atribuită influenței moștenirii istorice pre-comuniste a Transilvaniei, adică moștenirea istorică a Imperiului Austro-Ungar. Până la cel de-al Doilea Război Mondial, Transilvania era mai diversă din punct de vedere etnic decât restul României. În 1930, doar 57,8% dintre locuitorii Transilvaniei erau români, comparativ cu 88,5% în Vechiul Regat. Proporția minorităților etnice a reprezentat aproximativ o treime din populația totală a regiunii, cu 29,1% maghiari și 7,9% germani. Transilvania s-a caracterizat, de asemenea, printr-un nivel superior de pluralism religios. Românii etnici din Transilvania erau aproape la fel de împărțiți între credințele greco-catolice și ortodoxe, în timp ce majoritatea minorităților etnice erau catolice și protestante. În restul țării, dimpotrivă, aproape întreaga populație a fost de credință ortodoxă. Acest caracter multietnic și multi-religios a oferit regiunii o imagine de zone de toleranță, născută din schimburi interculturale și din experiențe de viață înrădăcinate în coexistența cu alteritatea. Într-un fel, conlocuirea pe termen lung cu maghiari și germani i-a „europenizat” pe românii din Transilvania.

Pe lângă această diversitate trecută, apariția în Transilvania a unei adevărate societăți civile care susține lupta pentru drepturile românilor transilvăneni, ce au fost lipsiți de drepturi politice și împiedicați să folosească limba lor în sistemul de administrație și justiție sub conducerea habsburgică, a permis dezvoltarea unui spirit civic în regiune. Este adesea amintit că demonstrații populare majore ale Revoluției Române din 1989, cu excepția celor din București, au avut loc în Transilvania, în special în orașele Timișoara, Sibiu sau Brașov. Orașele din restul țării au rămas deosebit de  liniștite în timpul acestor evenimente.

Transilvania este astfel percepută ca o societate europeană, tolerantă, pluralistă și înzestrată cu un puternic spirit civic, susținând ideea unui specific ardelean. Cu toate acestea, ideea că condițiile culturale precomuniste explică diferențele observabile în societatea românească de astăzi este  discutabilă. S-a investit multă energie în omogenizarea populației și în centralizarea puterii, eforturi inițiate deja de regimurile succesive ale perioadei interbelice care au urmărit proiectul construirii unui stat națiune. Moștenirea comunistă și efectele ei nu trebuie uitate. Comunismul a continuat eforturile din perioada anterioară într-un scop naționalist și dictatorial. Mulți autori au subliniat că diferențele dintre Transilvania și Vechiul Regat au dispărut de-a lungul timpului și că România de astăzi este un stat național omogen. Deși dezbaterea este încă în curs, alegerile prezidențiale din 2014 au evidențiat totuși faptul că există încă granițe care separă Transilvania de Vechiul Regat. În timp ce aceste granițe nu mai pot fi culturale, ele sunt cel puțin simbolice și adânc înrădăcinate în minți.