Să lăsăm  cerului  stele

 

 

„Noi cîrpim cerul cu stele,

Noi mînjim marea cu valuri,”

Spune, nu-i păcat de ele?

Mai bine-am lasa pe dealuri,

 

Sara, buciumul să sune

Peste valea-ndepărtată,

S-avem codrilor ce spune,

De viață de-altădată,

Floarea albastră-n neuitare,

S-o lăsăm să înflorească,

Din înalta depărtare,

EMINESCU s-o privească,

Plopii fără soț, se-apleacă,

Văzând praful de pe stele,

Valurile tulburi parcă,

Se adună-n doruri grele,

Petecind a noastră viață,

Lăsând cerul făr’de stele,

Valul fără de speranţă,

Facem vremurile grele,

Să lăsăm cerului stele,

Mărilor, valuri de-argint,

Să privim cu drag la ele,

Să le-avem, la infinit.              Doina Moritz

 

Să vorbim de Eminescu

 

Să vorbim despre Eminescu,

Foarte simplu și curat

Știind că el a fost alesu’

Domnului și ne-a lăsat,

Bogăția unor stihuri

Rătăcite printre astre,

Când în alte infinituri,

Suspinau păsări măiastre!

 

 

Și ce tainic parc-acuma

Îl zăresc pe înserat,

Cum admiră visând  luna

Lângă lacul adorat!

Lacrima  duios  se duce

Printre ierburile crude

Știind că nu e aice

Și e dus în altă lume!

 

 

O Emine cât suspină

Teiul proaspăt înflorit

C-amintirea ta divină,

Parcă l-a împodobit,

Și de sus în reverie

Luceafărul se revarsă,

Lăsând razele să ‘nvie

Florea ta, floarea albastră!         Ioana  Conduraru

 

DOMNULE EMINESCU,

 

 

Domnule Eminescu, ce mai spui?

Eu nu sunt dintre cei ce dau cu piatra!

Ai auzit că ni se vinde vatra

Și am putea să fim ai nu știu cui?

 

 

 

Domnule Eminescu, ce mai scrii?

Nu vrei să rogi un înger, când coboară

Ca un arcuș cu aripi de vioară

Să ne răstălmăcească poezii!

 

 

 

Domnule Eminescu, sus, în cer,

Nu e așa că-i liniște adâncă?

Aici mai sunt și suflete de stâncă,

De-aceea uneori mă tem să sper!

 

 

 

Domnule Eminescu, de poeți

Nu duce lipsă țara! Știi proverbul…

Românul e poet! Iubește verbul,

Iar rima a rămas la mare preț!

 

 

 

Domnule Eminescu, vreau să-ți zic

Că e adevărat ce-ai zis Matale,

Că-s mulți înșirători de „vorbe goale”

Din care se va naște mai nimic!

 

 

 

Domnule Eminescu, mă auzi?

Eu te citesc, apoi, învăț să sufăr

Lângă tristețea florilor de nufăr!

Și ochii dimineților sunt uzi!

 

 

 

Domnule Eminescu, să fii bun

Cu cei ce te-au ascuns prin debarale,

Căci mintea nu le face trei parale!

Deocamdată…asta vreau să-ți spun!        Constantin Mosor, 14 iunie 2021, București.