DE  ZIUA  TRICOLORULUI

Însemnările  bravului ofițer Constantin Gane reprezintă  o documentație  interesantă, un jurnal atent și captivant cu aspecte, fapte  și oameni care și-au dovedit patriotismul, luptând  și învingând cu el în gânduri. ”Prin viroage și coclauri” însemnează o sinceră mărturie  a sensibilității  juristului cu studii la Rostock (Germania), ofițerului  în Războiul Balcanic (al doilea) din 1913, cel de Întregire din 1916 – 1919 în Regimentul  37 Infanterie Botoșani.

”Din grămada de carte  strivită, din boli, din foamete, din sărăcie, din  istorie vie și din lacrimi se desprinde,  nebănuită poate, o poezie  înălțătoare ; poezia durerii românești – a vitejiei; a jertfei, a răbdării și a dragostei de neam”.

Dragostea  aceasta de Neam l-a urmărit  ca o obsesie și el o  definește prin  câteva întrebări pe care și le pune:”Dar dacă  pământul  nu e  mai frumos decât în altă  parte, nici  oamenii mai buni și nici moravurile nu-mi  plac mai mult, atunci  de ce nu pot trăi în altă țară  decât numai în asta? De ce cum trec de stâlpul grănicerului, mi-e dor de ce am lăsat în urmă și cum mă aflu printre  străini, îmi sare inima din loc, de aud, în treacăt, vreo vorbă românească?

De ce îmi plac mai mult decât cea mai  măiastră cântare, dangătul  monoton al unei vechi romanțe naționale și  decât cea mai bogată orchestră, fluierul și cobza?

De ce –mi sunt dragi obiceiuri străbune, făclia de Paști, Steaua și Irozii?  De  ce-mi plac  cronici prăfuite, vechi, siropoase, cu slovele lor încâlcite, lespezi de morminte, uși de biserici, trecutul  nostru dureros, mai mult  decât trecutul glorios?

De ce, din îmbinarea  atâtor culori îmi place mie numai una: aceea cu roș, galben și albastru?”

Notă: Deși nu a luat parte la conflagrație scriitorul Cezar Petrescu, pe baza unei  ample documentări, în anul 1927  a dat, prin romanul ”Întunecare”,  una  dintre primele opere literare, la noi și în Europa ”ca tratare a războiului”, evocatoare  a  profunzimii  destinelor în așteptarea de la acesta  a purificării morale  și a justei valorizări a umanității, învățând de la atrocități. Dar nu a fost să fie așa, luptele de la Cașin –  Oituz  ne sunt arătate cu urcări și coborâșuri, generația lui Radu Comșa având convingeri diferite  și primind din plin loviturile tragismului, inadaptabilul personaj, înșelat  în așteptări, rănit sufletește și marcat fizic de  o cicatrice inestetică, are o dură concluzie:”omul este o  oxinitocarbură de hidrogen și câteva impurități, atât știm sigur! Celelalte sunt ipoteze!” Prezent  pe frontul de aici pictorul Ștefan Dimitrescu a realizat tabloul ”Morții de la Cașin”.            Corneliu Cristea,  Onești