La o aruncătură de săgeata față de stejarul ”marelui Ștefan”, sâmbătă 4 septembrie, după-amiază într-un superb decor tomniu, pe bătrâna arenă oneșteană ”Energia” s-au confruntat două grupări cu strategii antagonice. Pe de o parte Sportul Onești coordonată de Daniel Munteanu și antrenată de Costel Munteanu (frați și foști jucători cu renume în sportul local și nu numai) ajutat și de Cristi Vrânceanu s-a prezentat la start cu o trupă experimentată în care a fost implantat un singur puști de doar 16 ani (Mihalache, păcat că … doar fundaș dreapta și nu chiar mijlocaș lateral). De cealaltă parte, Viitorul Onești manageriată de Mihai Fudulache și pregătită de prof. Sorin Stanciu susținut și de Costică Ene (alți doi foști jucători bine cunoscuți publicului local), a început cu un singur jucător de experiență (Șchiopu, de peste 35 de ani) inserat într-o combativă mulțimea de puști. Poate tocmai de aceea a rezultat o înfruntare dârză care pe alocuri a părut un real duel al generațiilor. Partida a debutat cu un moment de reculegere păstrat în memoria campionului oneștean de raliuri, Adrian Răspopa, dispărut la doar 41 de ani în nefericitul eveniment de la Raliul Iașului. Dacă în primul sfert de oră am asistat la o tatonare surdă între cele două rivale, ulterior lipsa de experiență a elevilor lui Stanciu s-a devoalat chiar și pentru cei neavizați. Pentru că nu poți percepe altfel lejeritatea cu care apărarea Viitorului (fără o statură impozantă) a oferit 3 lovituri libere periculoase de la 17-20 metri de buturile propriului portar (și el de maxim 1,75 cm). Și la a treia încercare, undeva pe la jumătatea reprizei, Zota avea să deschidă scorul, pentru Sportul, catapultând mingea direct sub transversala porții neinspiratului goalkeeper advers. Din acel moment jocul a căpătat culoare ivindu-se și câteva intrări necontrolate, primii care au reacționat fiind, surprinzător, junii Viitorului. De departe cel mai activ jucător al Viitorului în prima repriză a fost un puști de doar 15-16 ani, Marcu, care prin viteza, vâna și tupeul său mi-a amintit parcă de ”Fiara” … Lăcătuș! Păcat că în loc de extremă a fost folosit fundaș lateral, poziție de pe care un arbitru intransigent l-ar fi putut colora poate chiar elimina încă din prima jumătate de oră. Renunțând la cavalerisme ambele echipe și-au etalat artileria grea și după frumoasa serie de driblinguri ale lui Tismănaru din min. 25 (singurul jucător de pe teren care a pus mingea la firul ierbii în această repriză, arătându-ne că a jucat și la alt nivel) a urmat primul șut pe poartă al Viitorului, venit din stângul lui Chiriac … abia în minutul 35! După un slalom al lui Poane încheiat fără șut, tot el scapă de un galben după o intrare imprudentă. Peste doar câteva minute avea să apară și cea mai mare ratare a primei părți atunci când Socaci (Viitorul), din unghi, singur cu portarul a tras în el. Imediat s-a evidențiat, tot de la Viitorul, și fundașul central Radu care după două intervenții decisive în stilul lui … Andone ne-a probat și veleități ofensive șutând puternic spre poarta adversă. Repriza s-a încheiat exploziv cu o centrare perfectă venită de la Socaci pentru o reluare palidă a lui … Pal și cu un moment de virtuozitate (șut din întoarcere pe faza de atac și imediat intervenție decisivă în apărare) a lui Porumb (Sportul).

Al doilea mitan începe cu Socaci în rol de coordonator al oaspeților, arătându-ne că nu degeaba era titular în echipa-minune, Dinamo Onești ”dizolvată” (din cauze obscure publicului larg) tocmai la apogeul existențial! Și după un raid aventuros în primele minute, promițătorul jucător ratează egalarea șutând finalmente în blocajul ultimului adversar. Undeva prin minutul 60 fundașul Poane, agasat de un adversar, are o intervenție neortodoxă și doar ”neatenția” centralului îl scapă de o eliminare binemeritată. Imediat intră în teren, poate pentru temperarea jucătorilor dar sigur și pentru temporizarea jocului, chiar antrenorul Costel Munteanu (în uralele întregii familii și ale fanilor săi), cel care din postura de închizător ne arată că încă poate duce 30 de minute la acest nivel. Din acest moment eroul Sportului avea să devină Covaci care după ce obține … un roșu pentru Radu (fault neinspirat, ca ultim apărător) va teroriza apărarea oaspeților prin acțiuni solitare de toată frumusețea, amintindu-ne de șerpuirile lui Zoli Crișan, săgeata Craiovei Maxima. Evoluând în inferioritate numerică elevii lui Stanciu și-au pierdut din aplomb, tot ”veteranii” fiind mai periculoși, chiar și prin epuizatul (pe final) Tismănaru care din poziție favorabilă trage milimetric pe lângă poartă. Finalul aparține puștiului Axinte (17 ani), apărătorul Viitorului fiind singurul care a mai reușit să-l oprească pe Covaci din contraatacurile devastatoare și care prin ieșirile din apărare parcă amintea de impetuozitatea ”Baciului” … Gică Popescu! Așa s-a scris istoria acestui derby local din prima etapă a Ligii a IV-a trotușene, înfruntare care reprezintă doar primul act al duelului ce poate fi decisiv pentru stabilirea laureatei finale. Dacă un egal ar fi fost mai echitabil după desfășurarea ostilităților e clar că experiența a învins tinerețea având 1-0 la propriu și la figurat. O altă certitudine e că, prin prezența celor aproape 1 000 de spectatori (de toate vârstele), Oneștiul ne arată că are foame de sport în general, de fotbal în special. Cu 3 baze sportive, 7 școli generale și 7 licee orașul e încă viu … dar abia acum are echipă(e) în a Liga a IV-a, în timp ce comuna Clinceni a prins play-off-ul primei noastre Ligi ! Însă atâta timp cât talentele se vor împărți între cele două rivale (poate și o a treia) nu cred că vom vedea Liga a III-a la Onești. Vorba unui reputat antrenor al zonei noastre, păcat că ambițiile personale și mândria nemărginită ne întorc undeva în timp, în vremea rivalelor: CSM, Energia, MECON și chiar Trotușul. Doar că atunci, pe lângă adevărata industrie de pe aceste meleaguri, au mai intervenit și niște minți luminate care … au adus Steaua la Onești. Acum cine face primul pas, domnilor !? Pentru că, pe lângă indicațiile antrenorilor, tinere talente ca Radu și Axinte au nevoie să joace lângă un experimentat ca Porumb ori un Mihalache să evolueze lângă Șchiopu sau George Sbârcea (păcat că era doar în tribună, ca jucător al altei echipe!). Așijderea, puștii de viitor ca Marcu și Chiriac ar putea să fure meserie lângă Covaci sau Corman (absent ieri), etc. Doar așa aceste vlăstare trotușene pot progresa și ulterior decola spre elitele superioare, altfel se vor plafona ca multe alte talente locale ale ultimelor două decenii. Nu trebuie omis fairplay-ul care a guvernat această partidă nu chiar lejeră pentru discreta brigadă de arbitri.

Finalmente, fotbalistic, deși pasiunea și talentul încă există, doar orgoliile mai dăinuie din Oneștiul de-altădată ! Păcat, se lasă seara peste oraș … și-o liniște grea, apăsătoare !