Caravana trece, impresiile rămân!
DUPĂ DESFĂȘURAREA LA ONEȘTI, ÎNTRE 2 – 8 AUGUST, A CARAVANEI FILMULUI ROMÂNESC – CAPODOPERE ALE CINEMATOGRAFIEI NAȚIONALE
Articol realizat de prof. Aristotel Pilipăuțeanu
LUNI 2 AUGUST 2021
După o regretabilă absență de 2 ani, Caravana Filmului Românesc, o mult așteptată întâlnire a verilor oneștene, revine. Pe întinsul platou de lângă Roata din parc, locul atâtor bucurii muzicale, se înalță din nou uriașul ecran, iar doamna Roxana Busu descarcă bagajul de iluzii: șapte filme axate pe cel mai puternic sentiment: iubirea sub multiplele ei forme. Inclusiv iubirea pentru marii actori pe care i-am văzut aici printre noi și care astăzi nu mai sunt. Tremolo-ul din glasul ei se transmite mulțimii când sunt pomenite numele dragi: Draga Olteanu, Bogdan Stanoevici…. După arșița cumplită a celei mai călduroase zile din an, au apărut nori pregătiți să astâmpere praful străzilor și acoperișurilor. Grăbiți, operatorii dau drumul filmului ”Supraviețuitorul”, sperând astfel să-și păstreze spectatorii. Mihai Orășanu, cunoscutul inginer de sunet, prezent la toate edițiile oneștene ale Caravanei Filmului Românesc, acum însă fără celebrul său tricou în dungi marinărești, vine în spate din 5 în 5 minute să constate calitatea rulajului. Pe ecran apar îndrăgitul comisar Moldovan (acum bătrân, dar un bătrân încă ”verde”), simpaticul ciripitor Limbă (acum în slujba unor mafioți care organizează jocuri extreme într-un european oraș de aur). Ploaia din extra-ecran își începe și ea, timid, spectacolul. Privitorii nu se lasă bătuți. Mulți se retrag cu tot cu scaune sub îngusta coperină a Sălii Polivalente, alții își deschid umbrelele. Filmul rulează impasibil, dar nu se poate debarasa de schemele clasice. În sunet ascuțit de frâne, bătrânul comisar reușește să scape de niște urmăritori versați în goana automobilistică pe străzi înguste și întortocheate. Același comisar este ocolit miraculos de ploaia de gloanțe abătută asupra lui. Mă pregătesc de retragere, dar ecranul este invadat de o trupă de dansatoare în mijlocul cărora strălucește Doamna Lory (nimeni alta decât Loredana noastră, Loredana Groza). Vocea ei curată, mlădioasă, puternică sparge monotonia peliculei și se revarsă în acordurile unor cunoscute melodii românești și străine. O demonstrație a ideii că vocea umană este mai sus decât instrumentele muzicale perfecte. Coregrafia și costumația sunt și ele fără cusur. Partitura muzicală continuă într-o atmosferă evocată cândva de Mircea Cărtărescu, hiturile interbelice ale lui Cristian Vasile sau vocea Anastasiei Lazariuc încântând asistența. Intruziunea melosului în haloul unui film polițist rămâne surpriza serii.
MARȚI 3 AUGUST 2021
De mare punctualitate ploaia! La 20.45 potop de ape, la 21.30, cu o ușoară undă de speranță sau mai degrabă de curiozitate, înarmat cu umbrelă, ajung la Roată. Găsesc doar paznicul mulțumit de ploaie (bună pentru agricultură) și de faptul că la ora 23 îi vine schimbul , care urmează să păzească peste noapte ”dubița cu valori”. Zâmbesc depreciativ. Pe urmă îi dau omului dreptate: acolo așteaptă mașinăria magică, sursa de încântare pentru următoarele seri. Filmul ”Carol I” urmează să fie reprogramat.
MIERCURI 4 AUGUST 2021
Anunț scurt a ceea ce urmează să vedem, prezentare grăbită, deși norii, sosiți la ora stabilită (de cine?) nu mai sunt atât de amenințători. Filmul ”Poker” reunește câteva nume sacre ale ecranului și scenei (căci scenariul a fost șlefuit prin piesa jucată ani de zile la Teatrul de Comedie). Horațiu Mălăiele, Jean Constantin, Vladimir Găitan. Apare și Jojo (Cătălina Grama), care ”se fâțâie goală” de câteva ori pe ecran, spre bucuria puștilor din parc care se îndeamnă cu entuziasm: ”Hai, băi, că s-au băgat filme porno!” De altfel Jojo nu ”țopăie”, ci ”interpretează” excelent o frumoasă moldoveancă de peste Prut, cu accent specific, muzical, cu o exprimare simultan frustă și drăgălașă, pitorească în incultura ei. Ceilalți actori intră și ei admirabil în rolul unor mafioți puși pe jaf și ascensiune politică într-o lume vinovat de permisivă. Filmul depășește monotonia indusă de titlu.
JOI 5 AUGUST 2021
Zi plină. La ora 18, în Aula Bibliotecii Municipale ”Radu Rosetti” este programat filmul ”Carol I”. Mihai Orășanu își amintește lucruri interesante din perioada turnării peliculei. Echipa era la Paris pentru execuția post – procesării unui film și îl aștepta pe regizorul Sergiu Nicolaescu. Un telefon a adus o veste extrem de neplăcută: regizorul, ieșind dimineața să își plimbe câinele, căzuse pe scară lovindu-se la cap și era acum internat la Spitalul de Urgență. Când s-a însănătoșit, a declarat cu bărbăția-i cunoscută: ”Voi face <<Carol>>!” L-a stimulat asemănarea fizică și admirația pentru primul nostru rege. Filmările au avut loc în mare parte la Peleș, rezonanțele reședinței regale imprimând o notă specială jocului actoricesc. Ce urmează să vedem este un ”d o c u – f i l m” în care un prezentator, peregrinând pe lângă personaje și situații, dă explicații. Decorurile și costumele – impecabile! Cât despre acerbele înfruntări pe câmpurile de luptă la 1877, Sergiu Nicolaescu a devenit de mult un as în materie. Apar și unele opinii personale, subiective desigur, privind micșorarea sau mărirea teritoriului statal ori Răscoala din 1907. Câștigul cel mai important este alternanța secvențelor documentare (cred că ”s-a stors” din arhivele cinematografiei tot ce se putea) și jocul actoricesc. Tulburătoarea scenă inițială din ”Oglinda” (execuția mareșalului) a fost, în acest sens, doar începutul.
În aer liber, ”Astă seară dansăm în familie” (în foto 1), alt prilej pentru doamna Roxana Busu de a o pomeni pe Draga Olteanu – Matei, în film tânără și frumoasă. Trebuie să fi fost teribil de apropiate sufletește aceste două femei. Mihai Orășanu ne împărtășește câteva amintiri legate de colaborarea sa cu regizorul Geo Saizescu. Lucruri interesante, unele hazlii, de culise ori can – can. Suntem bine dispuși, dar parcă simțim lipsa profesorului Laurențiu Damian. Începe filmul cu jocul seducător al marilor actori din generația de aur. Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Ioana Bulcă, Stela Popescu, Vasilica Tastaman… Greu explicabil miracolul acestei sinteze din anii 1950 – 1980, care număra circa 50 de nume de orbitoare strălucire. Lângă mine, un domn, anticipează verbal în șoaptă, replicile personajelor, inclusiv intonația. Asta da memorie și pasiune! Mai un spate un grup de fete repetă cu încântare interjecțiile expresive ale benzii sonore. Ăsta da efect!
VINERI 6 AUGUST 2021
În sfârșit, au apărut invitații: Nae Caranfil și Marius Florea Vizante. Primul îmi amintește automat de tatăl său, Tudor Caranfil, critic și istoric de film, autorul unui voluminos ”Dicționar cinematografic”. Prin anii 70 abia așteptam la TV sâmbătă dimineața emisiunea lui, ”Vârstele peliculei”, redactată cu inteligență și gust artistic, veritabil magazin de bijuterii ale celei de-a 7 a arte. Vocea caldă a realizatorului, calitatea selecțiilor, competența comentariilor postau pe un palier valoric superlativ. Nae (Nicolae) Caranfil este un bărbat de 60 de ani, înalt, subțire (și la trup și la obraz), care ne explică titlul filmului ”E periculoso sporgersi” și relația cu evenimentele epocii (anii 80). Subliniază că filmul său este anterior celebrului ”Pulp fiction”. Amintește despre obligativitatea stagiului militar pentru băieți și ”premilitara” pentru fete, ajunge nostalgic la câteva amintiri din liceu și din vremea pantalonilor scurți. Nu uită să-și laude echipa de filmare. Are carismă, șarm, lipici la public. În schimb, Marius Florea, cum apare înscris în distribuție, Vizante fiind numele personajului, devenit după acest film renume, ne dezamăgește: ”Eu ce pot să vă spun? Vizionare plăcută!” Atât!?! Filmul începe, oaspeții se retrag pe lateral și urmăresc primele secvențe alături de noi. Într-o postură asemănătoare l-am văzut cândva pe Ion Popescu – Gopo, la Cinematograful ”23 August” (”Capitol”) urmărindu-și cu atâta interes propriul său film, ”Povestea dragostei” de parcă-l vedea prima oară! Cei doi, Caranfil și Vizante, care trebuie să fi văzut de sute de ori scena inițială cu soldați executând o imbecilă instrucție, n-au de gând să plece, ba mai mult dau semne că ar dori să se așeze. Cineva se repede să le ofere scaune, ei refuză preferând treptele Sălii Polivalente, gest care câștigă total simpatia publicului cu un ochi pe ecran și cu altul la cei doi. Filmul este o comedie la fel de bună precum aceea din seara precedentă, când se dansa în familie. Comparația este doar parțială. Nae Caranfil impune un stil nou prin situații, personaje, comportament, atitudini, ritm. Pune la bătaie în acest film, considerat pentru el de debut, toate resursele sufletești: scrie scenariul (de inspirație autobiografică), este co-autor la partitura muzicală, sugerează montajul de o seducătoare ordonare. Sunt trei secvențe emblematice: eleva (o replică în negativ la filmul ”Liceenii”, devenit în context edulcorat, dar rămânând o capodoperă), actorul (în care George Alexandru probează de va rămâne un nume în cinematografia românească și soldatul (cu viața de cazarmă veridic redată). Orașul de provincie (probabil Botoșani), este ambianța perfectă pentru acțiunea filmului. De la un timp, aici, printre spectatori, doi indivizi cu dozele de bere în mâini, se așează în ultimele rânduri și fac niște comentarii nu lipsite de umor, stârnind râsete. Nimeni nu le zice nimic, ei își continuă spectacolul la concurență cu cel de pe ecran, apoi, când consideră că și-au terminat misiunea (sau resursele stimulative) pleacă singuri. Trăim într-o țară liberă, ce naiba! Măcar atât. Nu mai e chiar așa de ”periculoso sporgersi”.
SÂMBĂTĂ 7 AUGUST 2021
Ne sunt prezentați oaspeții: Nae Caranfil, cu pas măsurat, vine de undeva din spate la microfon și deapănă mici amintiri despre cel de al doilea oaspete. Acesta, Mircea Diaconu, pășește vioi, alergând aproape tinerește spre microfonul său. Laudă inițiativa Caravanei și creația lui Nae Caranfil. Își mărturisește respectul pentru public și recunoștința strecurată într-o evocare biografică. Terminând stagiul militar, unul dintre colegii de armată i-a spus:”Te invit la mine la Brăila, să le dau prilej copiilor mei să te atingă cu mâna și să vadă că ești viu!” După ce vesela rumoare și aplauzele se sting, Mircea Diaconu adaugă:”Acum mă voi așeza acolo (undeva în spate) și dumneavoastră puteți veni să mă atingeți cu mâna!” N-am mai apucat să văd ce se întâmplă acolo, în spate, căci marele ecran m-a captivat total. În filmul magistral ca interpretare ”Filantropica”, cu un firesc de invidiat, cu vorbă, mimică, gesticulație impecabile, la egalitate cu Gheorghe Dinică, actorul Mircea Diaconu părea a nu avea legătură cu omul relativ micuț, cu straiele (hainele) șifonate de călătorie, care ne servise o fărâmă de mit contemporan.
DUMINICĂ 8 AUGUST 2021
Din nou întâlnirea cu Nae Caranfil, astăzi mai expansiv, relatând crâmpeie din prodigioasa lui carieră. Maniera era anecdotică, dar incapabilă să mascheze dramatismul unor secvențe biografice. În 1989, într-un fel de semiexil la Paris, într-o cămăruță modestă, măcinat de dorul de casă, a redactat scenariul filmului ”Restul e tăcere”. L-a redactat în engleză, convins că realizarea lui în România ar fi fost imposibili. Nutrea speranța că poate altundeva, în Europa sau chiar la Hollywood, minunea, un film cu subiect românesc, dar cu actori străini s-ar putea înfăptui. Nu s-a întâmplat cu acest scenariu, dar cum viața (inclusiv aceea cinematografică) își are ciudățeniile ei, s-a întâmplat cu alt film (”Closer to the Moon”). Nae Caranfil consideră acum ”Restul e tăcere” (în foto 3, 4) filmul său ”de suflet” din motive suficient de vizibile ca să le mai enumere. Își încheie acest toast final mărturisindu-și admirația pentru publicul oneștean numeros și și receptiv. El a adus mulțumiri organizatorilor (ai Caravanei Filmului Românesc dar și a celor de la nivel municipal, primarului Laurențiu Neghină, lui Ionuț Tenie directorul Bibliotecii Municipale și Consiliului Local Onești). Însă nota sentimentală a finalului unei săptămâni magice o pune Roxana Busu prin cuvinte vibrante despre Onești, despre locuitorii săi minunați, despre superba armonie a interacțiunii ”caravană – spectatori”. Deasupra marelui ecran, pe cerul vesperal, cu siluete zvelte trec rațe sălbatice în formații de geometrice unghiuri, iar sufletele noastre ușoare se leagănă în dulci cântări de George Coșbuc:”Voi toate le luați cu voi / Și iar le-aduceți înapoi!”
„Caravana filmului românesc – Capodopere ale cinematografiei naţionale”, este un proiect de promovare, într-o manieră accesibilă a filmului românesc, aducând un omagiu cinematografiei naţionale şi cineaştilor români.