Greu  se cunosc oamenii! Și ușoară, prea ușoară e situarea în convenție, fără nici o încercare  de a-i scăpa acestei păcătoase convenții.

Surâsuri diplomatice, înclinări de cap, respirație medie ca să nu  ne  deranjezi aerul…o da, mă simt excelent, aveți o țară in – te- re- san- tă… da, da, noi  considerăm că și pe mai departe  eforturile… puțină cafea n-ar fi rău să  mai…  ne potrivim cravatele, tragem cu coada ochiului la ceas…

Între timp,afară-i istoria. Istoria reală, istoria cumplită, istoria adevărată. Istoria care nu încape în tratate, în ziare ori  în sediile tuturor  întâlnirilor protocolare.

Istoria  ca o geologie care-și revarsă mineralele spre cântarul neiertător, istoria care scutește de comentarii, dar obligă la poziție precisă, istoria celor mulți și harnici și înșelați… Istoria  oamenilor  muritori!

 

  Din volumul ”De la Bârca la Viena” de Adrian Păunescu

 

Rugăciune pentru ţară bolnavă (fragmente)

 

 

 

Zavistie. Revanşă. Şi gâlceavă.

Din ochii morţilor răsar păduri,

E iarăşi iarnă, ţara mea bolnavă,

Şi nu mai ştiu cât poţi să mai înduri.

 

 

 

Ai febră, ţara mea, şi ai frisoane,

Şi grănicerii tăi de boală zac,

Mai suntem numai nişte milioane,

Atâţia au fugit, că nu ai leac.

…

 

 

Scenariile ce te au în ele

Te-nvaţă să trădezi şi să cerşeşti,

Ţi-ar fi mai lesne să trăieşti în stele,

Ca pe pământul jertfei strămoşeşti.

 

 

 

Şi, totuşi, nu te am decât pe tine,

Bolnava mea în cel din urmă hal,

Măicuţa mea căreia nu-i e bine

Şi stă în libertate ca-n spital.

 

 

 

Eu despre asta ţi-am vorbit odată,

Că eşti bolnavă pîn-la infinit

Şi că aceasta-i cea din urmă plată

A doctorilor tăi, care-au murit.

 

 

 

Zavistie. Revanşă. Şi gâlceavă.

Trec precupeţi din Occident spre Est,

E iarăşi iarnă, ţara mea bolnavă,

E iarnă ca o formă de protest.

 

 

 

O ţară ca un fel de mare moartă,

Până aseară cel puţin plângeam,

Brancardierii au sunat la poartă,

Să ia obârşia acestui neam.

…

 

Şi vin şi nişte doctori ce te-nşeală

Şi tu aştepţi un leac din partea lor

Şi fiecare îţi aduce boală

Şi tu te stingi sub paza tuturor.

 

 

 

Şi orice leac e-atâta de departe,

Încât îţi plâng durerea la răscruci,

Bolnavă eşti şi te găteşti de moarte

Şi nu ştiu ce să fac, să nu te duci.

 

–

 

Versuri  ale  irepetabilului  Adrian Păunescu