Adunate, din dragoste și iubire, prezentăm  azi cugetări ale  marelui  poet basarabean Grigore Vieru, care a trecut  spre vămile cerului în ziua de 18 ianuarie 2009. El este  poetul nemuritor al lacrimei Basarabiei și cel care, cu toată puterea sa, a insuflat dragostea de neam,  de limbă (”să fie în capul mesei”) și de unire  a celor două maluri ale Prutului.  La 13 ani de la plecarea  din viață a poetului Grigore Vieru, îndemnând   ca oamenii  să citească versurile acestuia ”că nimeni nu  va  sărăci nicicând ” profesoara Alexandra Tănase din Chișinău  notează:” Stai și te întrebi unde au dispărut toți  <<patrioții>>, care au promis la mormântul poetului că vor face o casă-muzeu la Chișinău, că vor deschide o bibliotecă în numele lui Vieru cu săli de conferințe, saloane de lectură etc. Dacă ar fi invitați la tăierea unei panglici (uneori roșii) de inaugurare  <<a ceva>>, ar veni toți laolaltă, deschiși, gătiți, fericiți, dar fără a citi și a înțelege creația Poetului dorului și al iubirii, al Patriei și Limbii Române…”

 

– Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.

–  Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.

–  Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.

–  Basarabia este un copil înfăşurat în sârmă ghimpată.

–  Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!

–  Un nume curat – iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ.

–  Sunt trei fiinţe pe care nu te poţi supăra: Dumnezeu, mama şi moartea.

–  Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.

–  Nu sunt atâţia ochi pe pământ câtă frumuseţe în jur.

–  În artă, ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.

–  Nu sunt un om curajos, ci, pur şi simplu, mi-e ruşine să ocolesc adevărul. Trebuie să spunem adevărul aşa cum ne-am ruga lui Dumnezeu.

–   E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.

–  Dorinţa este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va fi.”

– Prutul nostru care izvorăşte din lacrima noastră, Prutul care izvorăşte din ochiul nostru a fost, este şi va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit şi ne-a despărţit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră…

– Podul de flori este un pod simbolic, de înfrăţire sufletească.

– Se zice că pomii la început vorbeau graiul astral, dar auzind mai apoi în preajmă cântecele limbii noastre, au muţit de mirare şi admiraţie şi de atunci, în locul cuvintelor, nu mai scot pe ramuri decât fructe..

– Sunt două lucruri pe care un bărbat nu are dreptul să le piardă nici în cel mai urât vis: ţara şi demnitatea.

– România este o ţară plină de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.

– S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.

– Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.

– Două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia şi Limba Română.

– Îl iubesc pe Dumnezeu, chiar dacă pare să fi uitat Patria mea; îmi iubesc Patria, chiar dacă pare să-l fi uitat pe Dumnezeu.

– Republica Moldova e prea mică pentru a face o politică mare, iar poporul ei prea singur pentru a putea nimeri în propria lui istorie.       Cugetări de Grigore Vieru