ARTICOL DE COLECȚIE – 2022
O călăuză printre zidurile Iașilor, la 1925
Iașii sunt cu siguranță orașul cel mai interesant și cel mai deosebit în felul său din întreaga Românie. Aspectul pe care îl oferă se datorește în bună parte și faptului nenorocit că, după ce a cunoscut o dezvoltare puternică în timpul Renașterii Principatelor Române (1825 – 1850), orașul s-a oprit în evoluția sa în urma Unirei de la 1859 și a fost privit aproape de prisos într-un Stat al cărui spirit cerea ca totul să fie concentrat în Capitală. Dar datorită acestui fapt Iașii prezintă încă și astăzi caracterul poetic și pitoresc, plin de un farmec apus, al unei aglomerații urbane din secolul trecut.
Case și palate, ale boierilor moldoveni, instituții economice, culturale, militare, de o arhitectură simplă se aliniază pe Strada Carol și pe alte artere încununând Dealul Copou. Această supraviețuire prin monumente, unică în felul ei, a epocei eroice aproape uitate a redeșteptării țărilor române captivează de la primii pași pe turistul amator de trecut și de artă. În al doilea rând Iașii strălucesc printr-un mănunchi de biserici din epoci foarte diferite, care, vizitate rând pe rând, pot da o idee de evoluția artei pe care unii o numesc ”bizantinul moldovenesc”. În al treilea rând, cele mai reușite monumente din epoca Regelui Carol se află tot la Iași iar Teatrul Național, Universitatea Nouă, Palatul Administrativ, care încep să capete încetul cu încetul o valoare retrospectivă, ne arată că acest suveran cuminte a fost un mare edificator.
Piața Unirei poartă acest nume fiindcă aici s-a jucat Hora Unirei la 24 Ianuarie 1859 de către delegații munteni și moldoveni. În 1918 s-a jucat tot aici Hora simbolică cu basarabenii, bucovinenii și cu transilvănenii. În piață se ridică Statuia lui Cuza Vodă (așezată în 1912), operă pe care mulți o găsesc de un gust contestabil al sculptorului Romanelli. Piața destinată să fie circulară are astăzi o formă neregulată dar este mai spațioasă decât la 1859, când era o singură răspântie a mai multor drumuri și ulițe. Iar casa spre care privește Statuia e hanul unde s-au desfundat poloboacele cu vin în onoarea delegaților.
Strada Cuza Vodă e cea mai vie arteră a orașului. Strada Ștefan cel Mare (altădată Ulița Mare, ce se vede a fi pe cale de transformare), e ”inima târgului”. Mitropolia Moldovei este un grandios monument, de o mărime neobișnuită față de bisericile românești și adăpostește moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, patroană a Iașului. Biserica Trei Ierarhi (ce se poate vizita până la apusul soarelui), este cea mai pură podoabă a Iașilor, cu exteriorul său zvelt, împodobit cu ornamentații sculptate ce-i acoperă zidurile. Acesta nu rivallizează decât cu interiorul său bogat, strălucitor de splendoarea mozaicurilor, de măreția candelabrelor. Locașul clădit de Vasile Lupu la 1639, a suportat diferite stricăciuni – se povestește că turcii, năvălind la Iași au crezut că biserica este de aur și i-au dat foc, pentru a culege aurul topit.
Trecând de enorma casă fostă Ghica (în care la 1816 s-a jucat pentru prima dată teatru în limba română), ne aflăm pe esplanada Palatului Administrativ (în foto 1), care ne înfățișează una dintre cele mai impunătoare clădiri din toată Europa. Interiorul Palatului este în stil gotic ca și exteriorul și comportă scări monumentale și săli mărețe, între care o prea frumoasă galerie de festivități. Întorcându-ne spre stânga vedem Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, cu picturi exterioare și o unică turlă. Această biserică, în stilul secolului XV, a fost zidită de Ștefan cel Mare (între anii 1491 – 1493) și a slujit de lăcaș în care Domnii Moldovei se ungeau cu mir. În fața Palatului Administrativ se vede Statuia lui Ștefan cel Mare, minunată operă a sculptorului Fremiet, păzită parcă de două tunuri turcești, capturate la Plevna în 1877. (Din volumul ”O zi la Iași”, apărut în 1925 la Editura Societății Propășirea Iașilor)