Vinovați de neiubire

 

Vinovați suntem de toate

Și de lacrimi, și de glod,

De uitările din noapte

Și de ce-a făcut Irod.

 

Blasfemie, îngâmfare…

Toate relele-s în noi

Fără a simți cât doare,

Buba plină de puroi.

 

Nu mai cred în diamante,

În cuvinte, nici atât.

False sunt și parcă roade

Situația la minut!

 

S-a scumpit și fericirea!

Se vinde pe aur brut

Pentru c-a pierit iubirea,

Fiind băută la un birt.

 

Mama ei de viață, crudă,

Parcă e-un blestem în noi!

Ne batem pe-o mămăligă

Care-i plină de nevoi!

 

Vinovat de neiubire,

Cin’ să fie? Hai, mă laș’!

Noi suntem, o știi prea bine,

Ce te umfli… pintenaș?

 

Așa că, redu din vorbe!

Hai, iubește doar un pic

Că nu mori, pune în slove

Dragostea, ce să-ți mai zic!

 

 

De te-am iubit

 

 

De te-am iubit, știe doar vântul

Care se plimbă pe poteci,

Ducând cu el, al meu sărutul,

Să te-ntâlnească dacă treci.

 

 

Și roua florilor divină,

Cade  pe urma ta grăbită

Trimițând mie o vină,

Că n-aș fi vrut să-ți fiu iubită.

 

 

Și hohotește întreg văzduhul

De cântecul altei iubiri!

Tu unde îți pui așternutul

În noaptea dulcei  regăsiri?

 

 

De ne-am iubit, cine să știe?

Doar numai noi, așa-i mai bine

Pentru că vezi, e-o fantezie,

Atuncea când rămâi cu mine!

 

 

Un răsărit, un zâmbet

 

N-am să presar iluzii
Acum pe-a mea cărare!
Mai bine pun infuzii
Acolo und’ mă doare,

 

Pășind spre ziua care,
Mă-ntâmpină voioasă
Strângănd mărgăritare
Cu palma-mi vanitoasă!

 

De ce să plâng, mă rog ?
E altă zi din viață
Și am să pun zălog,
Iubirii ce-mi răsfață,

 

Ale mele gânduri
Sperând că mâine, iar,
Scrie-voi alte rânduri,
Acestui calendar,

 

Care zorește ‘ntruna,
A timpului candoare
Acolo unde luna,
Se-ascunde ‘ntrebătoare.

 

Un răsărit, un zâmbet?
Dar este un miraj
Că astă zi, pe umblet,
Mi-a dăruit un paj,

 

Care să mă-nconjoare,
Cu a sa iubire fină
Punându-mi salvatoare,
Pe frunte raza lină!           Versuri  de  Ioana  Conduraru (Panciu)