În bucătăria de vară, la o cană  de vin fiert, doi buni prieteni Ghiță și Nicu sporovăiesc de ale lor. Amândoi  sunt scriitori cu cărți apărute și aflate la Biblioteca Centrală a României. Și firesc discuția lor se învârte tot în această sferă.

– Măi dragă prietene, oare ce voia să spună DOMNUL Eminescu într-o poezie de a sa apărută spre sfarșitul secolului XIX ?

– Care din ele?

– Aceea care începe așa:

– ”De la Nistru pân” la Tisa  / Tot românul plânsu-mi-s -a /  Că nu mai poate străbate / De – atâta străinătate”.

– Da ia auzi colea ce jeluia poetul ”pătimirii noastre” Octavian Goga: ”Munții noștri aur poartă /  Noi cerșim din poartă-n poartă”

– Păi dacă veni vorba pe așa, ia ascultă matale ce spunea Bolintineanu:  ”Nu avem nimic al nostru  /  Tot în jur este străin, / Venim rupți din chinul nostru / Și dăm peste-al nostru chin!”

– Ce crezi măi prietene Ghiță, oare au fost vreodată mai actuale aceste strofe, ca astăzi?

– Sunt cât se poate mai actuale și foarte triste.

– Ai dreptate.  Cu ceva peste 30 de ani în urmă, în lipsurile noastre, ne mândream  că  aveam o țară, ”mândră-n toate cele”. Eram recunoscuți în lume și, mai cu seamă contam. Eram un popor mândru; azi ne-am pierdut această noțiune și am devenit populație.

– La mine în sat, în dragul meu sat Cernu, o societate străină scoate gaz. Cei care îl scot sunt români  dar, caimacul îl iau străinii. Când mă gândesc că eram, printre cei mai buni la prospecțiuni geologie, la foraj, la echipamente petroliere, la exploatare și astăzi am vândut această avuție austriecilor și cazacilor, mă apucă așa o stare de neputință!

– Acolo la mine în sat, străinii au cumpărat pe mai nimic, pământul localnicilor și interzic intrarea. Deh! este proprietate privată. Acolo la locul numit ”Pârâul Teiului”, mergeam, cu soția, la cules de ghebe și ciuperci, astăzi…nu ai voie. Locul acela mirific aparține srăinilor…

– Câtă  dreptate  avea  Constantin  Tănase, la al său ”Cărăbuș”: ”Am vândut și-am tot vândut / Și cu asta ce-am făcut” ?

– Dă băi Nicule,  suntem singura țară din Europa postcomunistă care, am distrus cam tot ce s-a construit înainte, cu furie și ciudă.

– Nu am să înțeleg niciodată de ce a fost distrus Cauciucul și Rafo. Aveam acolo cei mai buni meseriași și tehnicieni și produsele noastre se vindeau pe tot globul.

– ”Oare cât de tâmpit poți fi să omori găina care face ouă de aur?”

– Din această cauză peste 5 milioane de români, tineri și cu putere de muncă, au fost nevoiți să plece în bejenie, lăsând țara pustie…

–  Da hai, mai bine, să bem acest vin de la mine din vie și poate uităm de rele.

Rânduri  scrise  de  Neculai  Grigoraș, care și-a dăruit viața  Oneștiului, câțiva ani fiind și consilier local.

AZI, 8 APRILIE 2022 A  PĂRĂSIT  ACEASTĂ LUME, LĂSÂNDU-NE   CĂRȚILE  SALE,   LA CARE A TRUDIT  ÎN ULTIMII  ANI  ȘI  AMINTIREA   UNUI  SUFLET  JOVIAL,   PLIN  DE  PRIETENIE!

DUMNEZEU  SĂ-L  ODIHNEASCĂ  ÎN  ÎMPĂRĂȚIA   SA!