NOU   LA   ”AMPRENTA   DE   ONEȘTI ” –  CĂRȚI,  CAFEA   ȘI  TUTUN

Nu mi-aș fi imaginat niciodată că cineva ar putea să scrie atât de bine și de captivant despre elementele din tabelul lui Mendeleev. Iată că se poate, iar în acest articol povestesc despre o carte extraordinară, considerată una dintre cele mai bune cărți de știință scrise vreodată.

  Declarată de The Royal Institution of Great Britain drept cea mai bună carte de știință scrisă vreodată, ”Sistemul periodic” (apărută la Editura ART), este o carte captivantă prin care Primo Levi face din chimie o metaforă a vieții sale. Cartea poate fi citită în 3 moduri diferite:

– Povestea fascinantă a vieții lui Primo Levi, un evreu în timpul regimului fascist din Italia.

– Povestea seducătoare a elementelor chimice din sistemul periodic, descrise într-un stil poetic de autor, care este la bază chemist.

– O frumoasă și profundă meditație despre viață, atât din punct de vedere umanist cât și al științelor.

Cartea îmbină într-un stil încântător și elegant autobiografia și memoriile cu meditația științifică și filozofia umanistă, reușind să exceleze în fiecare dintre aceste genuri. Romanul este structurat în jurul elementelor din tabelul periodic al lui Mendeleev, reunind douăzeci și una de proze scurte ce poartă numele câte unui element chimic: azot, carbon, hidrogen, aur, arsenic etc.. În aceste povești, care pornesc de la câte un element chimic, și pe care autorul le leagă de o întâmplare din viața sa, vedem o superbă confruntare a spiritului și conștiinței cu materia. Cartea este o pledoarie pentru frumusețea elementară a materiei și rigurozitatea științei, asezonată cu filozofie și meditații profunde și inteligente despre oameni, rasă, politică și viață în general.

Îmi plac foarte mult cărțile care popularizează știința, autorii care reușesc să scrie cu aplomb și captivant despre subiecte altfel aride. Și nu mi-aș fi imaginat niciodată că cineva ar putea să scrie atât de bine și de captivant despre elementele din tabelul lui Mendeleev. Chapeau, este o carte extraordinară și nu degeaba este considerată una dintre cele mai bune cărți de știință scrise vreodată. Recomand!   Articol   de   Luisa Ene, autoare  a unui  blog  cu fragmente din cărți care inspiră, consolează, oferă noi perspective;  cu  lecții și concluzii desprinse din cărți, idei demne de reținut și de ”dat mai departe”.

Răsfoind  paginile  cărții ”Sistemul  periodic”, de Primo Levi

Zincul, Zinck, din care se fac cazanele pentru albituri, e un element care nu prea stârneşte imaginaţia, e cenuşiu, iar sărurile sale sunt incolore, nu e toxic, nu dă reacţii cromatice bătătoare la ochi, pe scurt, e un metal plicticos. Oamenii îl cunosc de două‑trei secole, aşadar nu e un veteran încărcat de glorie cum e cuprul, şi nici unul din acele elemente exotice noi‑nouţe care mai poartă încă aura descoperirii lor. (…) Zincul – atât de moale şi de fragil, care opune o rezistenţă atât de slabă la acizi, încât aceştia îl hăpăiesc într‑o clipă – se comportă în schimb extrem de diferit când e foarte pur: atunci rezistă cu încăpăţânare atacului. Se puteau trage de aici două concluzii filosofice opuse: un elogiu al purităţii, care ocroteşte de rău ca o armură; un elogiu al impurităţii, care dă cale liberă schimbărilor, adică vieţii.

Fosforul are un nume foarte frumos (înseamnă „purtător de lumină“), e fosforescent, e prezent în creier, e prezent şi în peşti, motiv pentru care devii inteligent dacă mănânci peşte; fără fosfor plantele nu cresc; există şi în gămălia chibriturilor, pe care fetele deznădăjduite în amor o mâncau ca să se sinucidă; există în focurile de pe morminte, flăcări putrede care joacă pe dinaintea trecătorului. Nu, nu e un element neutru din punct de vedere emoţional: era de înţeles că profesorul Kerrn, pe jumătate biochimist şi pe jumătate vrăjitor, în atmosfera îmbibată de magie neagră de la Curtea nazistă, îl desemnase ca medicamentum.

Există metale prietenoase şi metale duşmănoase. Staniul era prietenos: nu numai fiindcă, de câteva luni bune, Emilio şi cu mine trăiam de pe urma lui, transformându‑l în clorură de staniu pe care o vindeam fabricanţilor de oglinzi, dar şi din motive mai ascunse. Fiindcă se însoţeşte cu fierul, transformându‑l în paşnica tablă şi lipsindu‑l de sângeroasa însuşire de „nocens ferrum“; fiindcă era vândut de fenicieni, şi fiindcă şi azi se extrage, se rafinează şi se îmbarcă în tărâmuri fabuloase şi îndepărtate (chiar în Strâmtori; cum s‑ar zice în Dormiente Sonda, în Insulele Fericite şi în Arhipelaguri); fiindcă se aliază cu cuprul pentru a da bronzul, materie respectabilă prin excelenţă, renumită pentru perenitatea sa bine cunoscută şi well established; fiindcă se topeşte la temperatură mică, aproape aidoma compuşilor organici, cum ar veni cam ca noi; şi, în sfârşit, pentru două proprietăţi unice, cu nume pitoreşti şi greu de crezut, nemaivăzute şi nemaiauzite (din câte ştiu) de ochi şi de urechi omeneşti, dar fidel transmise, din generaţie în generaţie, de toate tratatele: „ciuma“ şi „plânsetul“ cositorului.

Pentru ca roata să se învârtă, pentru ca viața să fie vie, e nevoie de impurități, și de impuritățile impurităților – chiar și în sol, după cum se știe, ca să fie fertil. E nevoie de dezacord, de diferență, de sare și piper.

În noaptea de 17/18 februarie 1869, după o zi istovitoare de muncă, Mendeleev a avut un vis în care a „văzut” tabelul periodic al elementelor . Tabelul creat de Mendeleev a fost prezentat lumii științifice la 6 martie 1869 și este cunoscut în ziua de astăzi drept „tabelul lui Mendeleev”. El  cuprinde toate elementele chimice, care sunt clasificate în funcție de numărul atomic, de configurația electronică și de alte câteva proprietăți recurente. Elementele din tabel sunt aranjate pe grupe, iar elementele din aceeași grupă au proprietăți chimice similare. Elementele din partea stângă a tabelului sunt metale, iar cele din dreapta sunt nemetale