ÎN VIAȚA MEA A FOST O ÎNVĂȚĂTOARE

ÎN   VIAȚA  MEA   A  FOST  O   ÎNVĂȚĂTOARE

Pe drumul drept ce  duce către școală,

O vezi ades trecând încet, tăcută…

Ca o crăiasă mirosind a flori de toamnă

Pășește-ncet, frumoasa noastră DOAMNĂ.

 

 

 

Subțire, aplecată- ușor de spate,

Cu iarna-n păr și soarele-n privire,

Ea trece-ncet,  salută pe oricare…

Mulți o iubesc… le-a fost  învățătoare.

 

 

 

Își amintesc de alte vremuri…era toamnă,

Când a pășit întâia oară-n școală.

Pe umeri tineri ea purta codițe

și-o regăseai pierdută-ntre fetițe…

 

 

 

Părea o zână ruptă din poveste,

Cu chipul blând, cu degete subțiri,

Iar vorba-i caldă, blândă și domoală

Umplea de prunci micuța noastră școală.

 

 

 

Ea îi iubea, pe fiecare-n parte,

Îi îndruma pe căi bătătorite,

Ei culegeau din vorba sa  povețe

și adorau să scrie și să-nvețe!

 

 

 

De unul nu-nvăța cât trebuia,

Doamna-l certa blajin, cu vorba-nceată:

„Copile, -n viață să sădești un pom

Și carte să înveți, ca să fii OM!”

 

 

 

Și cei mai mulți acum sunt domni cu carte,

Și de-s țărani sunt oameni de-omenie,

Când o zăresc trecând surâzătoare

Cu toții spun: „Mi-a fost învățătoare!”

 

 

 

Învățătorul? Ce-i învățătorul? E-o lumină,

Ruptă din Rai, menită să vegheze,

În codrul ăstei lumi este un pom…

Crește copii…din prunc, el face OM!

……………………………………………………

 

 

 

 

Pe drumul drept ce  duce către școală,

Pășește-ncet, frumoasa noastră DOAMNĂ.

Când o zăresc trecând surâzătoare

Cu toții spun: „Mi-a fost învățătoare!”

 

Versuri   de   Gabriela Munteanu

 

 

Emoționantă și plină de iubire este această poezie,  care exprimă cu adânc respect omagiul pentru cea ori cel  care ți-a pus creionul în mână și te-a învățat  primele litere ale alfabetului  dar și SĂ FII OM! Acum, la sărbătorirea Zilei Mondiale a Educației  amintim  o frumoasă cugetare  a Sfântului Ioan Gură de Aur: ”Nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictura și sculptura fac doar figuri fără viață, dar educatorul crează un chip viu. Uitându-se la el se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu!”

  Versurile prezentate în deschiderea acestui articol le închinăm  unei personalități a comunei Bogdănești, învățătoarei MARIA JUGARU (în  mijlocul  fotografiei și a dragostei  foștilor  săi elevi!) Istoricul  militar Cornel Carp (ce a copilărit și a crescut la Bogdănești), a făcut o menționare deosebită: ” Nu e casă în Bogdănești în care să nu se afle icoana virtuală a Marii Doamne, învățătoarea, profesoara, bibliotecara, directoarea de Cămin cultural, Maria Jugaru! Nimeni în toată istoria comunei nu a contribuit mai mult la propășirea comunității! Și eu sunt lutul pe care l-ați frământat!”

  Șirul felicitărilor ”La mulți ani cu sănătate, fericire”, adresate doamnei învățătoare Maria Jugaru continuă de la 8 septembrie (de la Sărbătoarea religioasă ”Nașterea Maicii Domnului”), ea mulțumind  cu emoție tuturor  celor  care i-au adresat cele mai frumoase  urări.

  Regăsind ”registrul poeziei” la această sărbătoare, putem  murmura, cu autoarea  versurilor (ea dorind  să se  semneze ”Păpădia  roșie”!)

 

 E-o ameţeală frustă în caiete

Învălmăşeală de silabe şi cuvinte.

Şi numai Doamna ştie să le-alinte

Şi numai Doamna ştie să le certe.

 

 

 

Şi numai Doamna, dintr-o poză desuetă

Însufleţeşte gândul meu târziu,

Învolburată într-un nor de cretă,

Iar tocul pe caiet e încă viu.

 

 

 

 

Distribuie articolul!