Pe drumul drept ce duce către școală,
O vezi ades trecând încet, tăcută…
Ca o crăiasă mirosind a flori de toamnă
Pășește-ncet, frumoasa noastră DOAMNĂ.
Subțire, aplecată- ușor de spate,
Cu iarna-n păr și soarele-n privire,
Ea trece-ncet, salută pe oricare…
Mulți o iubesc… le-a fost învățătoare.
Își amintesc de alte vremuri…era toamnă,
Când a pășit întâia oară-n școală.
Pe umeri tineri ea purta codițe
și-o regăseai pierdută-ntre fetițe…
Părea o zână ruptă din poveste,
Cu chipul blând, cu degete subțiri,
Iar vorba-i caldă, blândă și domoală
Umplea de prunci micuța noastră școală.
Ea îi iubea, pe fiecare-n parte,
Îi îndruma pe căi bătătorite,
Ei culegeau din vorba sa povețe
și adorau să scrie și să-nvețe!
De unul nu-nvăța cât trebuia,
Doamna-l certa blajin, cu vorba-nceată:
„Copile, -n viață să sădești un pom
Și carte să înveți, ca să fii OM!”
Și cei mai mulți acum sunt domni cu carte,
Și de-s țărani sunt oameni de-omenie,
Când o zăresc trecând surâzătoare
Cu toții spun: „Mi-a fost învățătoare!”
Învățătorul? Ce-i învățătorul? E-o lumină,
Ruptă din Rai, menită să vegheze,
În codrul ăstei lumi este un pom…
Crește copii…din prunc, el face OM!
……………………………………………………
Pe drumul drept ce duce către școală,
Pășește-ncet, frumoasa noastră DOAMNĂ.
Când o zăresc trecând surâzătoare
Cu toții spun: „Mi-a fost învățătoare!”
Versuri de Gabriela Munteanu
Emoționantă și plină de iubire este această poezie, care exprimă cu adânc respect omagiul pentru cea ori cel care ți-a pus creionul în mână și te-a învățat primele litere ale alfabetului dar și SĂ FII OM! Acum, la sărbătorirea Zilei Mondiale a Educației amintim o frumoasă cugetare a Sfântului Ioan Gură de Aur: ”Nu există artă mai frumoasă decât arta educației. Pictura și sculptura fac doar figuri fără viață, dar educatorul crează un chip viu. Uitându-se la el se bucură și oamenii, se bucură și Dumnezeu!”
Versurile prezentate în deschiderea acestui articol le închinăm unei personalități a comunei Bogdănești, învățătoarei MARIA JUGARU (în mijlocul fotografiei și a dragostei foștilor săi elevi!) Istoricul militar Cornel Carp (ce a copilărit și a crescut la Bogdănești), a făcut o menționare deosebită: ” Nu e casă în Bogdănești în care să nu se afle icoana virtuală a Marii Doamne, învățătoarea, profesoara, bibliotecara, directoarea de Cămin cultural, Maria Jugaru! Nimeni în toată istoria comunei nu a contribuit mai mult la propășirea comunității! Și eu sunt lutul pe care l-ați frământat!”
Șirul felicitărilor ”La mulți ani cu sănătate, fericire”, adresate doamnei învățătoare Maria Jugaru continuă de la 8 septembrie (de la Sărbătoarea religioasă ”Nașterea Maicii Domnului”), ea mulțumind cu emoție tuturor celor care i-au adresat cele mai frumoase urări.
Regăsind ”registrul poeziei” la această sărbătoare, putem murmura, cu autoarea versurilor (ea dorind să se semneze ”Păpădia roșie”!)
E-o ameţeală frustă în caiete
Învălmăşeală de silabe şi cuvinte.
Şi numai Doamna ştie să le-alinte
Şi numai Doamna ştie să le certe.
Şi numai Doamna, dintr-o poză desuetă
Însufleţeşte gândul meu târziu,
Învolburată într-un nor de cretă,
Iar tocul pe caiet e încă viu.