Culori pe șevaletul inimii
LA FESTIVALUL – CONCURS NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ”AVANGARDA XXII”, BACĂU, 2 – 4 OCTOMBRIE 2022
La 4 octombrie 2022, din pricini binecuvântate, m-am aflat în Bacău, unde am participat la Festivalul – Concurs Național de Creație Literară ”Avangarda XXII”. Găsesc, conform indicațiilor de pe Google Maps (e de folos și tehnologia!) hotelul la care urmează să mă cazez. Fac cunoștință în grabă cu un om înalt, cu statură solidă, domnul Victor Munteanu, organizatorul acestei manifestări culturale de prestigiu! Aveam să aflu mai târziu ce suflet poetic pâlpâie și dă viață acestui scriitor! Iau în primire camera, las bagajul și pornesc la pas prin urbe, deși ceasul e încă devreme, pentru a găsi Biserica Precista, unde urmează să se desfășoare un colocviu cu o temă de mare interes: ”Ecumenismul: erezie sau mântuire?”. Calc atent și caut repere, neancorată într-o stare spirituală neapărat… sufletul meu n-avea de unde ști ce i se pregătește!
S-a pogorât Cerul între niște garduri de fier, prea puțin grăitoare… Pășesc încet, mă documentez la intrare, încă neputând a-mi da seama ce pregătise Maica Domnului sufletului meu… Odată trecută de zidurile de piatră împodobite cu icoane, cad într-o înălțime spirituală: înălțimea bucuriei duhovnicești. Piatră cu piatră, ochiul meu înghite toată povestea, toată liniștea, toată istoria acestui loc. Nu-mi vine să cred că există! Ca o analepsă, ca o paranteză istorică și sacră din lumea reală, din cotidianul răpus de materialism! Biserica aceasta, de sfințenie, poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Deci Ea pregătise inimii mele o bucurie care să dea pe afară din suflet…cu lacrimi. Înconjor biserica, pecetluind cu pasul fiecare cărare, fiecare colț; dau binețe colbului ce acoperă zidirea lui Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Mă întorc în fața bisericii. Citesc cu dragostea cuvântului istoria lăcașului, apoi, ca un ritual sacru mult așteptat, pășesc înăuntru…
Comoara unui loc! Mă îndrept către icoane, închinându-mă. Parcă tac, parcă vorbesc în gând cu Dumnezeu, cu Maica Lui… În partea stângă, pe catapeteasmă, o icoană aurită mă face să poticnesc gândul, încercând cu micimea judecății mele să înțeleg ce și cine este întruchipat: deslușesc Sfânta Treime așezând o coroană pe capul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – Împărăteasa cerului și a pământului. După ce îmi retrag privirea încurcată și uimită, stare ce-mi întrerupe oarece suflu de rugăciune, privesc în stânga mea și mă întâmpină privirea Maicii Domnului – o altă interpretare artistică – interogându-mă, mustrând blând momentul meu pueril de împrăștiere sufletească. Totuși o Privire de care nu m-aș sătura, dar în fața căreia aplec privirea mea…o învățătoare a smereniei!
Mă retrag pe un scaun. Încăperea e pregătită de colocviu. Scriu și aștept să mă umplu de bucuriile acestei zile (pe care cred din suflet că Maica Domnului mi le-a dăruit!). Să fie binecuvântată această zi și cea în care am prins curaj să trimit creațiile mele la acest concurs de la Bacău, mulțumind tuturor celor care mi-au insuflat curajul acesta!
Timpul curge în vârtejul molcom al cadranului și oamenii se strâng, fiecare cu liniștile și neliniștile lor. Unii se bucură de decor, îmbrățișând clipa în fotografii. Domnul Victor Munteanu frământă emoții pe seama organizării, minutele sunt de partea sa… Saluturi, revederi, chipuri pe care încerc a le desluși. ”Bucură-te, Parascheva, Sfântă mult ocrotitoare!”, vocea caldă a Preasfințitului părinte Ioachim mai invită la meditație. Rugăciunea e însuși gândul la Dumnezeu! În liniștea aceasta, răzbate precum un ecou, viața de afară…
COLOCVIUL
Freamătul crește, biserica se umple treptat. Printre cei prezenți la acest simpozion regăsesc și chipuri cunoscute… Alocuri, dialoguri cu subiect literar sau mai puțin literar, evenimentul de astăzi e prilej de revederi, bucurii, emoții și prietenii…
Deschide scriitorul Victor Munteanu, în calitate de amfitrion, descriind locația, apoi primim invitație la rugăciune…rugăciunea Sfântului Duh pentru luminarea minții: ”Împărate Ceresc…”. Părintele Mihai Tomozei, paroh al acestei biserici, ia cuvântul, întru bucuria reîntâlnirii după 3 ani (ultima ediție a concursului ”Avangarda XXII” a avut loc tot aici, în 2019). Deși citisem la intrare, tresar din nou aflând că lăcașul este construit în 1491, fiind cea mai veche biserică din județul Bacău (la Borzești s-a construit în 1496). Numind tema de astăzi un subiect delicat și frumos, părintele conchide ”Dacă noi cunoaștem dogma, dacă suntem trăitori, atunci ecumenismul este apropierea lor de Biserica una sfântă și sobornicească!”. Urmează părintele Iulian Adam care susține un referat intitulat ”Contribuția României la dialogul intercreștin”. Culeg idei, notând: ”Păstrarea credinței e o datorie de suflet!”; în vederea realizării dialogului ecumenic, Consiliul Mondial al Bisericilor a avut 8 întâlniri de-a lungul timpului; între toate acestea Ortodoxia este ramura originală a Creștinismului, ea este caracterizată printr-un limbaj mistic și filocalic. ”Cunoaștem că unitatea creștină e un deziderat, dar niciodată nu putem să-L trădăm pe Hristos!” . Cele din urmă au fost cuvinte ce-au încercat să spulbere temeri, dar totuși, loc de polemici este… Vorba cu fapta, visul cu realitatea nu se întâlnesc întotdeauna. Să ne ajute Dumnezeu!
Cea de-a treia expunere, intitulată ”Îndemn la regăsirea ecumenicității primordiale”, este susținută de părintele Cornel Paiu, venit din Bălușești, Neamț. Mărturisind că vine înaintea noastră cu un eseu mai personal și mai puțin științific, acesta subliniază că ”invitația la unitate trebuie protejată!” de vreme ce într-o sută de ani (din 1910) ecumenismul s-a format, a evoluat, dar a și involuat (practici noi în alte confesiuni care sunt total opuse concepției ortodoxe).
După cele trei abordări ale temei, i se propune domnului Adrian Dinu Rachieru, președintele juriului ediției din acest an a ”Avangardei XXII”, să ia cuvântul: ”Am ascultat cu atenție cele citite, sunt pledoarii calde, cumpătate, pentru un scenariu la care aspirăm, nu știu dacă va fi atins… Privesc sesiunea cu scepticism. Multe întrebări rămân în picioare!”. Urmează intervenții ale doamnei Cecilia Moldovan, ale domnului Ștefan Mitroi (născut în noaptea de Înviere!), ale doamnei Maria Nițu, care accentuează emoția simțită diferit într-o catedrală mare și…goală și într-o biserică mică, dar plină! …Paranteză la atenție și concentrare: mă aflu în stânga unui distins domn care face intervenții șoptite în timpul fiecărui vorbitor (”Face omul ce face și tot despre el vorbește!”, ”Tare n-ascultă femeile astea!”)…
Ia cuvântul domnul Dumitru Brăneanu, președintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, care clasifică ecumenismul: de suprafață (căsătoria mixtă) și cel de profunzime, care e altceva și-i mai greu de atins! Încheie cu un moment poetic: ”Sunt rana acestei vieți”. Domnul Nicolae Tzone, scriitor, venit tocmai de la București, continuă tonul liric citind un poem, nu înainte de a ne mărturisi că ”Iisus Este Primul meu cititor!”. Fiecare cu un crâmpei de suflet în vers, ne vorbesc pe rând, doamna Ecaterina Petrescu Botoncea, domnul Mihai Botez, doamna Caliopia Tocală (care a îndemnat la un exercițiu de sinceritate!), doamna Mihaela Aionesei și domnul Dan Perșa, redactor al revistei Ateneu (colegul din public: ”E simpatic pân` la Dumnezeu!”). Am cules din discursul ultimului vorbitor fărâme de idei: ”ortodoxia și catolicismul difuzează spiritualitatea diferit… Noi putem spune ce ajunge la noi din religie. (…) Nu aș vrea să existe globalism cultural, ci să ne păstrăm limba și cultura!”
Printre alte brațe de cuvântări (doamna Simona Modreanu- aduce în discuție poziția Patriarhului Chiril, domnul Nicolae Toma- care ne-a înviat atenția plăpândă cu ultimele versuri dintr-o poezie ”Cred în Răstignire și-n două mii de ani de plâns!”), descopăr numele colegului meu de scaun, deoarece este invitat la microfon: domnul Petre Isachi, redactor al revistei „13Plus”! După un citat din Petre Țuțea, își expune concis convingerile: ”Nu există cultură în afara religiei!”, iar în ceea ce privește tema ecumenismului, pledează pentru autonomia bisericilor. Și eu!
Au mai vorbit scriitorul Doru Ciucescu, scriitorul Daniel Nicolescu, scriitoarea Tincuța Horonceanu Bernevic și președintele Asociației ”Cultul Eroilor” Bacău, domnul Dănuț Voicu, care a amintit de momentul istoric al încoronării regilor. Concluzia care încheie acest colocviu este formulată de domnul Rachieru. Plecăm cu binecuvântarea unei rugăciuni de mulțumire și sunetul unei cântări îngerești: ”Cuvine-se cu adevărat…”
Domnul Victor Munteanu ne invită la o agapă frățească smerită într-o clădire alăturată, nu înainte de a realiza o fotografie de grup, spre mărturia clipei. Dezbrăcați de chingile formalului, oamenii încep să dialogheze, să se împrietenească… Intru în vorbă cu colegul de scaun, mulțumindu-i jovial pentru ”intervenții”, apoi fac cunoștință cu doamna Mihaela Aionesei și constat că suntem pe aceeași frecvență spirituală, rar fenomen!
Pășesc prin portal, întorcându-mă în realitate. Împleticind pașii pe străzi, printre mașini, am nepotrivita bucurie de a mă pierde… Întreb, caut repere, reușesc până la urmă să mă întorc la Hotel Dumbrava. Suntem așteptați toți la masa de prânz. Aici, la fosta casă a familiei Cancicov, azi restaurant, am onoarea să stau la masă cu domnul Dănuț Voicu, doamna Mihaela Aionesei și cu domnul ziarist Petru Done. Socializare, daruri literare, atmosferă amicală.
Mă întorc la recepție, unde mi se comunică despre sosirea colegei de cameră. Urc agale și forțez ușor ușa, dintr-o nebăgare de seamă. Îmi deschide Daria Maruseac, cu o privire uimită, o aripă de om, de om visător. După formalitățile obișnuite, ne deschidem într-un dialog cald, aflu că suntem de aceeași vârstă și îi spun de masa de prânz. O conduc iute la masă, o ”las” pe mâini bune și mă întorc în hotel. Timpul e scurt!
PREMIEREA
La ora 16:00 fără o ceașcă de minute, ne îmbarcăm într-un autobuz pus la dispoziție pentru a porni către Centrul de Cultură ”George Apostu”- cuib de amintiri pentru mine, unde urmează să se desfășoare festivitatea de premiere. După un tur prin gând și prin suflet…și prin clădire, ne strângem toți, după două sferturi academice, împrejurul unei mese…rotundă, nu, dar lungă, lată și cumulativă, adunând chipuri fragede, chipuri mature, entități culturale, literare și scântei tinerești, toate într-un dialog al privirilor.
Mă aflu aici în calitate de premiantă, dar nici o clipă nu m-a ciupit curiozitatea să aflu, să mă întreb ce… Murmurul se topește sub candoarea revărsată de flacăra unei voci îngerești, soprana Claudia Vasilache. Pe unii îi cuprinde clipa, unii vor fi frământat simțăminte în mădularele inimii, alții măsoară timpul unui vis. Clapele deopotrivă se răsucesc în cadența lor mlădioasă, grație domnului Elvis Condrea.
Începe evenimentul! Domnul Adrian Dinu Rachieru spune ”Au fost două zile frumoase! Subliniez tenacitatea unui poet organizator și prozator, care dă dovadă de consecvență!”. Apoi continuă prin a înmâna diplome de onoare și premii: premiul filialei Uniunii Scriitorilor pentru o carte publicată în 2021 i se acordă domnului Alexandru Dumitru: uimire, emoții, aplauze. Domnul Liviu Vintilă primește o diplomă de onoare, fiindu-i recunoscut meritul de a fi reînviat revista ”Bucovina literară”. Mulțumește, oferindu-ne un crez: ”Literatura ne ține în viață cu adevărat!”. Curg nume de seamă cu Onoare și se întreține totul cu prietenie și colegialitate și…aplauze! După acestea, intermezzo muzical, moment prielnic dialogurilor șoptite, sporadice, zâmbete clipind cuminți pe buze și o liniște – tihna mea de consemnat, a altora de studiu fugar, ancorați sau depărtați metafizic, toți în corabia unui cântec cu note înalte.
Chemați înaintea divanului, nume distinse aduc mulțumiri și oferă cadouri versificate, cu teme controversate. Domnul Dan Perșa vorbește despre romanul său premiat, numindu-l o parodie cu influențe autobiografice; peripeții din Constanța. Pauză muzicală – Florin Țuțuianu: chitara tremură la braț cu o voce domoală (”Spală-mă cu lumina de înger!”).
Criticul literar Petre Isachi își definește cartea ”Conversații în oglindă cu Mircea Eliade” cu atributele metaroman, roman polifonic, scriitură atipică. Autorul este instanță dictatorială, dar nu autonomă, cum ar părea! Subliniază ideea de conversație (imprevizibilul) și nu dialog. Altfel spus, un destin despre un destin. În manieră teoretică, aprofundează subiectul: ”Noi neglijăm instanța cititorului. Scriem pentru noi. Ficțiunea nu minte niciodată. În afara lectorului(care e autonom), o carte nu există!”.
După o astfel de prezentare avizată, trecem la ”Voci din exil”, semnat de A. D. Rachieru, un volum de istorie politică a literaturii române postbelice, căruia îi aflăm cuprinsul bogat. Președintele juriului anunță premiile: Mențiune (eu, Mădălina Andreea Miron), premiul al III-lea (Daria Maruseac, o ființă deosebită), premiul al II-lea și Premiul revistei ”Bucovina literară” (Ana Pasanciuc), premiul I nu se acordă și Marele premiu, Cassian Maria Spiridon. Trăiască poezia! Se premiază și pentru eseu, pentru organizarea unor evenimente, apoi se încheie triumfal cu trofeele oferite celor mai bune două cărți de poezie: Mihaela Aionesei (”Cerul de la capătul scărilor”) și Caliopia Tocală (”Statui de apă”). Cea dintâi este o cunoscută poetă din orașul Târgu Secuiesc, ea ducând o luptă aprigă pentru păstrarea românismului într-o comunitate preponderent maghiară. Crezul ei poetic: ”Viața: poezie pe pâine.”
Moment solo, Elvis Condrea la pian. Îmi admir diploma, dar și suma primită, mulțumind în gând tuturor instanțelor divine și umane care au făcut posibil premiul meu. Binecuvântare!
Astăzi am luat parte la un eveniment de elită și-am cules pe șevaletul inimii culori și cuvinte ale celor prezenți; lecție de cultură, lecție de literatură, lecție de viață, de religie, de omenie și de prietenie. Parafrazez versul părintelui Cornel Paiu: ”Mă mai ții minte, Doamne?” Sigur mi-a ținut minte rugăciunea, altfel n-aș fi fost azi aici! Articol realizat de Mădălina Andreea Miron, Președinte al Grupului de literatură și Artă ”Metafore comăneștene”, Comănești