La aniversarea  zilei de naștere a doamnei  Angela Silion, autoarea acestor rânduri, cu o urare dragă pentru sufletul său –”ziua de azi să aducă multă bucurie, la fel de multă ca cea pe care  o emană celor din jur!”  

Când te așezi cu traiul înt-un loc, acel loc se contopește cu ființa ta și pot spune cu mâna pe inimă că sunt vrânceancă cu adevărat, chiar dacă sunt născută in acelasi sat cu George Enescu, din județul Botoșani. Cutremurul din 1977 a fost punctul de reper pentru așezarea cu traiul la Focșani. Tineri constructori, am ales repartiția în aceste locuri pentru actul cunoașterii meleagurilor unde s-a născut Miorița, pentru vinul bun și pentru a construi un oraș nou. Multe amintiri îmi vin în minte acum , dar răspund provocării de a vorbi de parfumul și poezia străzii pe care locuiesc de ani și ani.

Strada de care vorbesc era o stradă oarecare ce trecea prin centrul urbei noastre. Încet, încet parcă știind că vor veni vremuri ” mari”, s-a transformat, a îmbrăcat haină nouă și s-a botezat cu numele de BULEVARDUL UNIRII. Când am început să cunosc orașul, oamenii vorbeau cu durere în suflet ca despre o iubire pierdută, de anumite clădiri dispărute în urma demolărilor. Supărați pe  ”mai marii vremii” că uneori demolau din nepăsare aceste clădiri la care țineau mult, se linișteau la gândul că ”omul e supus greșelii”. Oricât ți-ai fi dorit, nu vedeai pe nimeni cu șublerul la ureche să măsoare durerea și mai ales intensitatea fiecărei trăiri. Orașul în care trăiești și  mai ales strada pe care mergi zi de zi e o anume stare a cordului. Fie ploaie, fie vânt sau vreme bună, o plimbare pe strada mea imi aduce echilibrul de care am nevoie ca să trăiesc.

Primăvara, strada se îmbracă în straie de sărbătoare. Cu ani în urmă plopii erau stăpâni de-a lungul bulevardului. Ne supăra puful lor dar era ca un rău necesar. Cu timpul, o minte înțeleaptă ne-a scăpat de alergia pufului și au  luat locul castanii. E mai mare dragul să te plimbi seara pe sub castanii înfloriți. Sunt ca niște mirese în alb care își așteaptă pețitorii. Fără cuvinte, participăm la o comuniune cu natura. Cum să nu-ți amintești de Eminescu, care iubea atât de mult codrul și natura? Coloritul frumos al primăverii este întregit de alb-roșul  trecerilor de pietoni, ca niște mărțișoare care te atenționează, mai ales la orele dimineții că  traficul  e sufocant și oamenii mai lucrează.

Strada, ca și poezia o înțelegi pe deplin atunci când o parcurgi pe jos, când te vezi cu omul față în față , nu din viteza mașinii. Așa descoperi că există la  CAPELA  MILITARĂ  o biserică, ea are numele de  BISERICA  ”SFINȚII  ÎMPĂRAȚI  CONSTANTIN  ȘI  ELENA”. În 1977,  când am participat la construirea blocurilor de pe bulevard am aflat de la localnici că această biserică a fost salvată de la demolare de părintele BĂLĂNUȚĂ, nimeni altul decât tatăl regretatei actrițe LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ. A fost omul care a depus suflet și stăruință la conducerea acelor vremuri ca acest lăcaș de cult să rămână în picioare. Se spunea că pe aceste locuri ar fi existat cea mai mare ciușmea de apă construită de Constantin Brâncoveanu. Chiar dacă biserica a trecut prin foc și cutremur, ne bucurăm ca astăzi să vedem plăcuța de la intrare”biv vel serdar”, marele serdar care făcea parte dintre boierii din divan. Sigur că biserica veghează asupra noastră și astăzi iar oamenii n-au putut fi rupți de credință. Sunetul melodios care se aude la slujbă se spune că vine de  la  clopotul făcut dintr-un tun german capturat de soldații români. Probabil că pe atunci nu exista acel REMAT care să-ți dea câțiva lei pe el cu care să-ți astâmperi setea. Trecem pe lângă locuri care fac istorie și care, oricând din neatenție pot deveni doar istorie așa cum s-a întâmplat cu alte monumente ale urbei noastre.

Strada este un loc fascinant si fiecare stradă are povestea sa. Parcurgând bulevardul, ajungi  la un simbol al Focșaniului și anume Ansamblul arhitectural din Piața Unirii. De la constructorii vremii aflăm că aici au existat niște hrube, brutării și magazine și totul s-a înălțat pe fosta albie a râului Milcov.La sărbătorile noastre naționale, când au loc  parade militare , bulevardul iși pune haina solemnă pentru onoruri militare. La început de iunie desenele pe asfalt ale copiilor ne duc în altă lume. Inspirația adusă în stradă te face să admiri jocul lor copilăresc și să-ți amintești de copilul din tine. Dacă te nimerești la Zilele orasului Focșani , să faci o plimbare pe Bulevardul Unirii, dai de tarabele comercianților cu tot felul de produse. Te trag de mânecă să ții minte că ”al nostru-i mai frumos”și notezi in agendă de la prețul negociat până la rețete de gogoșari murați. Câtiva pași dacă mai faci găsești PALATUL ADMINISTRATIV AL MUNICIPIULUI  FOCSANI ȘI  AL JUDEȚULUI VRANCEA. Cum astăzi majoritatea actelor de care ai nevoie se rezolvă online poți merge mai departe pe bulevard. Treci apoi pe la fostul CINEMA BALADA, astăzi sediul ANSAMBLULUI  ȚARA VRANCEI, unde cu siguranță iți liniștești sufletul cu nestematele folclorului românesc sau cu vizionarea unui film. În caz că ți-ai dat întâlnire cu cineva, singurul loc și cel mai sigur este la capătul bulevardului, unde stă neclintit CEASUL RĂU. Nu vă speriați că nu sunt cele trei ceasuri rele ci doar unul singur care între timp s-a hotărât să ne arate ora exactă.

Strada este locul care ne arată cât suntem de gospodari, așa că după fiecare eveniment sau fiecare trecere a noastră este important să o lăsăm curată. De la un timp si de la o anumită oră străzile sunt pustii și simt lipsa pașilor noștri. Câte un câine latră de unul singur. Să nu disperăm, să iubim strada, să ne iubim între noi și viața se va construi frumos. Aștept perioada colindelor, a miresmelor de brad, a palmelor incălzite pe o ceașcă fierbinte cu vin fiert și totul va fi inundat in lumină.

Articol  realizat  de  ANGELA SILION, fost  tehnician constructor la SCCM Vrancea,  pentru care  AMPRENTA  DE ONEȘTI este ”o tămadă a sufletului… Am senzația că vine din locurile mele natale (Dorohoi). E o bucurie dureroasă. Nimic nu mai este ca altădată dar încercăm să și zâmbim pentru a merge mai departe.”