”Viaţa a demonstrat că omul a avut întotdeauna nevoie de teatru. Chiar când era mai frig ca afară, am avut săli pline, deşi, să nu ne minţim, nu întotdeauna am onorat publicul, din cauza repertoriului pe care am fost nevoiţi să-l abordăm!” Acestea sunt cuvintele marelui actor Mitică Popescu, care, la acest început de ianuarie, s-a despărțit de această lume, lăsându-ne și mai săraci dar și mai triști. Nuanțând primele rânduri ale acestui articol redăm câteva pasaje dintr-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani de marele actor Mitică Popescu reporterei Adina Bardaș, de la revista ”Teatrul”:
”Adina Bardaș: Aţi sperat vreodată un rol care nu a mai venit?
■Mitică Popescu: În teatru am refuzat rareori un rol. Am căutat să văd ce înseamnă un personaj sau altul. Chiar dacă suntem actori, noi avem o altă părere despre ceea ce suntem, ne vedem altfel în oglindă faţă de cum ne vedeţi dumneavoastră, altfel îmi aud glasul decât mi-l auziţi dumneavoastră. Doar cineva care ne priveşte ştie, poate mai bine decât noi, spre ce putem tinde, ce putem deveni pe scenă.
Adina Bardaș: Un actor trebuie să fie modest?
■Mitică Popescu: Orice actor se arată în faţa celorlalţi după firea lui, după temperament, capricii sau educaţie. După părerea mea, modestia nu se învaţă, caracterul nu se schimbă. Un actor se poate pricepe să se ascundă, să-şi mascheze defectele ori marile satisfacţii, dar există lucruri care-i aparţin, bune sau rele. Şi care se văd oricum, fac parte din personalitatea lui… Ca să fii respectat de oameni, trebuie mai întâi să te respecţi tu pe tine. Să ştii să te ridici de la masă la timp, fără să jigneşti pe nimeni. Eşti persoană publică, îţi porţi crucea! Noi, actorii, suntem ai tuturor şi ai nimănui. Nu poţi atinge performanţe decât dacă ai parteneri talentaţi. Dar mai presus de toate e nevoie de muncă, de foarte multă muncă. Învăţăm să fim actori de la tot şi de la toate. De la ce ne înconjoară, oameni, evenimente, natură. Munca, dacă este făcută cinstit, este răsplătită până la urmă!”
Deschizând o ”virtuală” carte a celor mai triste gânduri din ceasurile acestei despărțiri de cel care spunea ”să fiți deștepți și fără frică! Eu vă salut! Mitică!” găsim cuvinte din cele mai copleșitoare: ”A fost un actor minunat, am avut onoarea și plăcerea să îl văd intr-un spectacol la București,demult! Juca împreună cu Anda Călugăreanu într-o piesă unde dansa și cânta și m-a surprins ce talent, ce bucurie de a juca!”- Florina M. ; ”L-am cunoscut pe Maestrul Mitică Popescu, în perioada liceului pe la sfârșitul anilor 80, în Mamaia, în zona Teatrului de vară, într-o perioadă de toamnă-iarnă. Maestrul stătea pe o bancă și contempla marea. Cu sfială m-am apropiat, m-am prezentat, și am schimbat câteva cuvinte. Nici nu mai știu ce am vorbit, așa de emoționat eram! Îl văzusem pe Maestru în filme și piese de teatru, dar îl țin bine minte din serialul <<Lumini și umbre’>>. În acea vreme, când dădeai ochii cu un artist sau un actor, pe care mulți dintre noi nu îi vedeam decât la TV sau în vreun spectacol live, aveai impresia că ești în al-9-lea cer! Pe urmă am urmărit cu mare plăcere <<D’ ale lui Mitică!>>, la TVR 2. Pentru mine Mitică Popescu va rămâne în sufletul meu, împreună cu celelalte stele de valoare a scenei românești!” – Bogdan Trifănescu; ”Respect și admirație pentru întreaga sa activitate artistică în teatru, cinematografie și televiziune!” – Sofia Barbu; ”A fost din Generația oamenilor simpli ….cu bun simț, valoare și omenie. Dumnezeu să- l odihnească!” – Mirela Ioniță.
Iată și alte opinii ”culese” de pe internet:” Am avut privilegiul de a- l cunoaște pe acest Om de o modestie infinită ! Un om care își descoperea capul in fața preotului si spunea << plecăciune sfinția ta! >> Mi- a fost tare drag pentru naturalețea Sa ! Dumnezeu să- i odihnească sufletul său blând în Lumină, alaturi de doamna sa Leopoldina Bălănuță!” – Sebastian K.; ”Nu de puține ori l-am întâlnit pe actorul Mitică Popescu în Biserica Sfântul Haralambie, parohia Oțetari din București, fiind prezent la Sfânta Liturghie și alte slujbe….Ce ne-a impresionat este faptul că avea un bun simț extraordinar…o smerenie caracteristică domnului Mitică Popescu. Nu stătea în față, nu făcea <<spectacol>> , ca să atragă atenția că este cine este. Mereu cu capul plecat sau cu o privire în care parcă citeai o rugăciune în ochii dumnealui. Aveai toate șansele să stai lângă dumnealui. Dacă îți dădeai seama cine este bine, dacă nu, nu!”
Mitică Popescu a fost și un …înfocat suporter al echipei de fotbal Rapid București! El a dat cele mai frumoase răspunsuri întrebărilor ”ce înseamnă Rapidul?” – ”iubire adevărată, galerie civilizată!” și ”cum este să iubești Rapidul?” – ”Frumos, greu, chinuitor dar… frumos!”
ÎN FOTO, POTRET DE PROF. CODRUȚ DUDUMAN AL MARELUI ACTOR MITICĂ POPESCU
CODRUȚ DUDUMAN ESTE MEMBRU AL UNIUNII ARTIȘTILOR PLASTICI, PREZENT CU LUCRĂRI LA EXPOZIȚII DESCHISE ÎN MARI ORAȘE ALE ȚĂRII!